Sau CucFest, LoseFest, JetFest. In traducere libera, Bookfest 2008 - un pic mai dezamagitor. Am exagerat un pic cu supranumele alea, insa ce vad eu din perspectiva entuziasmului sters e o masina de vandut oriceoricandoriunde sub titlul voalat de “valoare culturala nechestionabila”. Cam asta.
Ignoranta sau nu, nu stiu istoria targurilor de carte de la noi. Stiu doar ca e normal sa se intample. De cand s-a trezit constiinta mea -adica de acum trei ani, am fost la fiecare editie. Primele dati a fost fantastic, am cheltuit cat am putut de mult pe carti destepte si la moda, cu cronici bune si coperti misto. Am venit acasa cu spatele rupt de inteligenta care atarna greu. Nu zic tocmai eu ca nu-s bune cartile la casa omului, dimpotriva, zic doar ca am picat in plasa asta perversa pe care ti-o intinde un asemenea eveniment.
Acum insa o data entuziasmul plecat la culcare - targurile de carte (fie ele BookFest sau Gaudeamus) imi par niste fabrici imense care macina oameni, energie si multa hartie. Sunt, bineinteles, ocazii excelente de a gasi multe titluri in acelasi loc (cu conditia sa ai ochiul format si sa le reperezi) si la preturi prezumtiv mai bune decat in librarii. Un hypermarket de carti, cum s-ar spune.
Numai ca la noi targul de carte e parada de neuroni dresati la scolile de renume, cu pedigree si pretentii de artisti, teoreticieni, rebeli si conservatori ai cuvantului. Parada de microfoane, de “ce mai faci? pe unde mai esti? ce mai scrii? interesanta idee”, de “am un proiect interesant acum, dar nu pot sa dezvalui prea multe. sunt pana peste cap in idei bune, lucrez la ele acum. am descoperit un geniu. sunt un geniu. lauda-ma.” Blitz-uri, camere, fire, boxe, monitoare, carnetele.
Lansarile sunt pana la urma niste colectii de pupaturi in fund pe banda, lipsite de energie - un fel de inmormantari mai funky, in decoruri colorate, rochii si coliere tipatoare. Un artist prin excelenta, spumos si totodata profund. Cu o fraza desavarsita, care te prinde si nu-ti da drumul pana la punctul final. O viziune onirica asupra lumii, o incursiune in inconstientul universal. Aplauze. Blitz. Next.
Presupusa plaja larga de titluri. o fi ea larga, dar e asa de acum trei ani. Titlurile noi sunt relativ rare - exista ca detaliu, insa fondul masiv ramane mereu acelasi. Sa luam libraria Curtea Veche, de exemplu: sectiunea Jamie Oliver, sectiunea de carti “cum sa”, “de ce sa” , “ce sa”, sectiunea Orhan Pamuk si alti cativa autori prin jur. Asta gasesti, mai mult sau mai putin invariabil, la orice ora te-ai duce acolo. La Humanitas, cam acelasi lucru, doar cateva capete scoase la suprafata si trambitate ca noile Bilbii ale generatiei, in rest totul e la fel. Mai sunt titlurile la reducere, e ceva - dar sunt cam tot aceleasi… Polirom - same old story. Doar ca Polirom are ce vinde la autori straini - asta nu s-a schimbat si e bine. De apreciat. Nemira, Corint, Rao, Noi…la fel.
Cateva surprize poti gasi, totusi, la edituri anonime - editii ale unor romane/volume foarte misto, la preturi de nimic. Numai ca pentru asta iti trebuie rabdare, ochi odihniti si ochelari stersi calumea. Ah, si picioare solide (+incaltari comode).
Preturile. Mai mici ? Ha-ha. Aparent. Am vazut mai mari ca in oras, mai mari de la an la an, reduceri mai de nimic si cateva reduceri bune. Lucrurile ar trebui, totusi, dupa mintea mea, sa stea invers: adica majoritatea reducerilor sa fie bune si cateva fasaite. Doar e targ de carte. Dar cartea e deja produs de lux, asa ca…
Personalitatile? Ca de obicei, Cartarescu, Liiceanu, Patapievici, Iliescu, Hurezeanu…una-alta. Tot moacele supra-expuse.
Cateva lucruri misto sub forma unor harti medievale, ilustratii de carti, puzzle-uri holografice, semne de carte moca (:P)…ma straduiesc sa gasesc, dar nu-mi vine nimic. Ah, scaunele de la Carturesti. Tari de tot.
In rest, galagie maxima, harmalaie, domnisoare multe, intelectuali presupusi, vorba multa si parca fara rost, inghesuiala (gratis)… Ca fapt divers, la Carturesti mi s-a parut ca mirosea a gin, am colorat un pitic - cel putin am vrut dar m-am plictisit repede, mi-am luat trei carti cu saptej’ de mii din cauza de deficit bugetar si ca sa fiu sincera am dat mai mult pe mancare decat pe ele. M-am fatait pana la tocirea rotulelor si am cantat topoare la popoare spre disperarea unora. Am zis, apropo, ca bagam capul si la Ada Milea si Luna Amara, dar nu stiu cum s-a facut ca n-am mai. Si aia a fost.
Na, judecati si voi.