putin existentialism banal de duminica

Acum ca a intrat soarele in nori si afara ploua cu galeata si pentru ca e prima duminica de mult in care n-am nimic urgent de facut, ce as putea face mai util decat sa stau infasurata in trei paturi ca o sarma suparata si sa ma gandesc la viitorul meu?

Am intrat intr-o faza curioasa, ba nu, plictisitoare, in care cel mai iesit din rutina gest e sa merg miercurea la film. In rest, munca, scoala pana la refuz. Oare m-am blazat din proprie initiativa sau sunt cirumstantele? Habar n-am.

Acum ca mi-am realizat visul dintotdeauna sa zbor de acasa si sa imi platesc din banii mei chiria, parca vreau ceva mai maret. Vad pe retelele sociale glumite despre cum devenim adulti fara sa ne dam seama, liste cu simptomele aferente, etc. O fi sezonul? Wtf? Eu inca am 16 ani. Dar ce te faci cu cariera, cu aptitudinile sociale, cu factura de telefon si firigderul?

Si de ce as avea bani, dar n-am timp sa ma duc sa-mi cumpar ceva de incaltat; si de ce-am ramas fara detergent, parca saptamana trecuta am mai cumparat o sticla. Si de ce am si renuntat la lista cu ce as vrea sa citesc pentru ca sta pe podea teancul de carti de istorie si teorie de film? Si, Dumnezeu cu mila, ca si pe alea a trebuit sa le inghit pe repede inainte cu apa rece sa nu mi se faca rau. Acuma tre sa le duc inapoi si sa mai imprumut doua teancuri despre studii culturale, antropologie si sociologie 2.0. Pe care o sa le citesc tot in trenuri, autobuze, pauze de pranz.

Desi am 16 ani, trebuie dintr-o data sa ma gandesc ce ma-sa fac cu masterul. N-am bani sa-l fac in angliaterra, parca m-as duce in Danemarca/Suedia ca cica-i moca, dar ar trebui sa apelez la limbajul trupului sa ma intretin, intrucat in suedeza nu stiu sa zic decat sandwich si multumesc, iar in daneza raman la copenhaga.

Si pana la urma, daca ma ingrop, ca o sarma suparata ce sunt, si mai rau in cele 3 straturi de patura, incep sa ma gandesc si mai mult: pana la urma eu ce vreau sa fac in viata asta? Si-apoi ma uit pe pereti, ca nu stiu sa raspund la intrebari de genul, n-am terminat facultatea, n-am pregatire intelectuala sa ma avant intr-atat de departe in strafundurile fiintei umane si sa ma lupt cu toate balariile care inoata pe acolo, sa gasesc raspunsul ala stralucitor in forma de stea si sa-l aduc la suprafata.

Imi place sa citesc, sa ma uit la filme, sa ascult muzica, sa mananc paste si ananas si rosii, imi place sa fumez si sa mananc ciocolata si inghetata si cheesecake si cozonac si imi plac parfumurile si uneori hainele scumpe si imi plac inelele din sticla si James Jean si imi place vodka si sexul de care ar fi el si imi plac noptile dar nu diminetile. Acuma sa-mi spuneti voi, care sunteti adulti si echipati pentru descoperirea adevarurilor supreme, ce sa fac.

Ca eu nu stiu point blank.

Pana una alta, parca simt eu in adancul inimii mele ca n-am inca sanse marete si mai bine m-as resemna cu statul in pat ca o sarma suparata. Macar e cald aici.