Bai, e frig.

Am aflat doua chestii majore de cand am venit aici care sunt oarecum subordonate.

1. Prejudecatile cu care vii din afara nu valoreaza nimic aici.

1.a Anglia nu e Londra si viceversa.

Pornind de la ideea 1.a – nu sunt in Londra. De ce? Pentru ca, evident, era scump. Pentru carcotasi, as fi intrat in Londra – am avut o medie chiar draguta si nici CVul meu nu e de neglijat. Dar e mai ieftin aici unde sunt. Si anume in Coventry. Comparabil cu Brasov la scara Romaniei – al optulea oras ca marime as far as I know, chiar la colt cu Birmingham.

Ciudat oras. Haotic oras. Cand ploua, urat oras. I se spune mix arhitectural dar toata lumea stie ca e de fapt ciorba arhitecturala. Dupa faimoasele bombardamente din Al Doilea Razboi, a fost reconstruit in toate directiile. Acum incearca sa-l refaca. Are parti dragute, totusi, nu zic nu. Are un renume destul de nasol pentru violenta, unemplyment si in general tot ce e mai rau. Nu e chiar asa de rau totusi, acum e oras universitar, sunt mii de studenti de la 2 universitati, dar astia mici incearca sa se ridice prin teribilism la nivelul renumelui.

Ceea ce ne aduce la capitolul oameni. Care in general sunt tot oameni, in ciuda parerilor unora ca ar fi supra-oameni sau sub-oameni. Nivelul de pitipongeala si cocalareala e destul de ridicat. Hell, e foarte ridicat, e una dintre chestiile care m-a lovit in plex cand am ajuns aici. Si nu despre haine e vorba (ajungem totusi si la capitolul asta), ci despre atitudine. Mai ales in sectorul 10-18 ani. Din cate am vazut, daca trec de pragul 18 ori sunt compromisi pe viata, ori se calmeaza si isi revin. Dar pana atunci le scrie pe frunte teribilist. Inclin sa cred ca e putin mai rau ca la noi. Cel putin aici. Am vazut destul de bine chestia asta pentru ca stau intr-un cartier putin mai social sa-i zic asa – centrul e softcore – studenti cuminti (sau nu) si manierati (sau nu) si oameni ai muncii universitare. Dusmanie, animozitati si pumni se impart catre brummies pentru ca cei din Coventry ii urasc pe cei din Birmingham asa cum la noi e un obicei sa urasti tiganii si ungurii. Si in general nici imigrantii nu-s priviti cu ochi prea buni. Adica deloc.

Anglia nu e Londra nici la capitolul moda/stil. In Londra vezi chestii surprinzatoare, combinatii (pentru unii) socante, gust, varietate, whatever. Aici toate tipele poarta aceeasi uniforma indiferent ca-s patru pe patru ( si unt o groaza de astfel de specimene) sau zero virgula trei pe zero virgula trei. Si anume colanti (uneori destul de transparenti) si o bluza mai lunga (uneori nu chiar asa de lunga) plus balerini. Mai vezi ocazional o floare in piept, o funda in par si multe headbanduri, dar cam asta e schema de baza. Plictisitor.

Mancarea e !naspa! – asta daca nu ai bani sa mananci in oras mereu- cam jumate din ce gasesti in supermarketuri sunt chestii gata facute pop-in-the-microwave. Fructele si legumele sunt cam proaste pentru gustul meu si sunt si destul de scumpe (desi am zis ca nu mai fac comparatia cu Romania pentru ca nu se aplica).

In rest, pe partea organizatorica inca sunt in control, desi deja am pierdut si gasit buletinul, am ratacit niste acte si n-am aplicat inca pentru permisul de munca.

Pe partea de backstage e cam aiurea – mi-e dor de casa, mi-e dor de Luci, ma simt imigranta si tolerata, nu reusesc sa scap de mine pentru ca-s mai mereu singura si ma seaca asta. Nu reusesc sa agreez prea tare pe nimeni (nu stiu de ce-s asa) si m-am cam izolat. Dar lucrez la asta.

Cursul imi place, daca n-ar incepe programul la ore obscene (si daca nu s-ar mai schimba/anula/muta de atatea mii de ori) m-as duce la cursuri de entertainment. Nu ca e tare sa te uiti la filme si sa le analizezi, sa scrii pe blog, sa urmaresti publicitatea si sa citesti o groaza  de chestii interesante si apoi sa iei o diploma pe asta? Bine, acum mi se pare joaca sar sunt aproape convinsa ca in maxim 3 saptamani o sa incep sa ma plang. Plus ca mai exista si examenele.

Sunt sigura ca am sarit peste ceva dar nu-mi dau seama exact ce anume…

Concluzie nu am inca. Nu stiu daca imi place. Inca nu. Dar o luam usor.