Rugaminte fierbinte
De niste ore bune stau si inghet. Daca stau sa ma gandesc, sunt cateva zile poate. Tot ce se poate.
Si ma bate soarele prin geam, dar parca tot frig e. Am pus pe mine tot ce puteam sa pun. Am pus si regretele, si trecutul si viitorul. Si nimic.
As vrea foarte tare sa ma plimb aiurea pe strazi. Dar pretentiile mele in ceea ce priveste compania ma tintuiesc pe scaunu’ asta nenorocit. Sa citesc nu pot, de mancat am mancat, de muzica, nu stiu cum fac dar nimeresc numai bucati din astea care te ingheata si mai tare. Ca de exemplu:
Netul merge prost, multumesc de intrebare. Asa ca cine vine si cum mine la o tura de teren? Avertizez ca sunt cu curu’n sus, deci exclus slabi de inger.
mai 11, 2008 la 9:08 pm
ehh… lasa ca vin eu si te incalzesc
mai 12, 2008 la 12:28 pm
I-auzi! Deja se ofera cineva sa iti rezolve problema. Si tu care credeai ca ai sa mori de frig… aproape ca imi vine sa rad. Se mai ofera cineva? Facem licitatie? Sau le spunem ca esti luata deja sa nu-si mai bata capul? Hmmmm… vezi tu cum e cu pisica si cu soarecii?
mai 12, 2008 la 6:11 pm
Sergiu, te crezi in stare? Ce putere calorica ai? Eu zic totusi ca nu e cazul, dar mersi de oferta.
Anizaima, am un singur raspuns pt tine: cand pisica nu-i acasa, avem otrava de soareci.
mai 12, 2008 la 6:25 pm
vai ce urat. da’ de ce domne ca sunt si ei buni la casa omului… sau pe langa casa omului…???? sadico.
mai 14, 2008 la 8:33 pm
Pe mine ma roade curiozitatea. dar stiu ca unele lucruri sunt facute sa fie tinute secret, asa ca nu insist.
Stai cuminte ca acus vine incalzirea globala. sa vezi atunci calduri.
mai 15, 2008 la 7:50 am
Tomatina, daca te roade curiozitatea, intreaba si se rezolva
Nu s-a intamplat chiar nimic de tinut secret, doar imi era al naibii de frig la propriu. Dragostea era dusa in Bulgaria la nisipuri, prietena cea mai buna la manifestari pompoase de feshan la Iasi si eu nu prea aveam ce face. Pentru ca sunt foarte, extrem, excesiv de pretentioasa in ceea ce priveste compania.
Si cand ma gandesc la incalzirea aia globala… Brrr… ma apuca toate cele.
mai 15, 2008 la 4:17 pm
Cateodata ma pierd in interpretari sau dimpotriva ma cramponez in exactitate si deseori imi scapa esentialul.
Da’ merci de lamureala.