Pretexte
mai 2, 2008
Draga necunoscutule,
Iti marturisesc ca mie imi merge netul foarte greu. Sa nu mai spun ca si mouse-ul mi se blocheaza din cand in cand, plus ca am auzit la stiri ca tastatura mea e mai murdara decat colacul de WC. Cu toate astea, ma impac cu viata mea, fie ea si virtuala.
Azi se salveaza Vama Veche pe la tv. Acolo nu stiu ce se intampla, dar cand am vorbit cu vama la telefon nu se intampla mai nimic, ploua. Si se manca fistic. Urma inca o betie si apoi un drum lung cu trenul. Si apoi cine stie cate altele. Dar oamenii aia pe la tv or fi avand mai multa influenta. Discutau niste chestii, niste tampenii daca m-ai intreba pe mine. Porcarii despre tinerii din ziua de azi si tinerii din ziua de ieri. Despre libertate si manson. Ah, si despre net.
Tot pe la tv lumea inca se mai distreaza de 1 mai. Se sting incendii, se castiga cupe, se omoara niste unii, se fac pronosticuri, se canta, se danseaza. Nu stiu cum de astia de pe la televiziuni traiesc viata asa din plin. Cu atat nerv. Cu zambetele alea siliconate si perfecte. Ciudat, de la mine de pe scaun se vede altfel.
De pilda ma uitam la un talk-show dintr-ala mizerabil despre ceva nesemnificativ din curiozitate sociologica. Dar am lasat curiozitatea sociologica la o parte si am inceput sa studiez craterele unei tanti care avea trei flacoane de fond de ten pe fata. In liceu pun pariu ca era gagica virgina cu cosuri si ochelari cu rame nasoale. Acum e jurnalista la nu stiu ce tabloid si parerea ei valoreaza mai mult de doi morcovi. Pentru ca are trei flacoane de fond de ten pe fata.
De fapt nu de cosurile acelei tanti intentionam sa vorbesc, drag necunoscut. Ci de o chestie care ma seaca si-mi sta in gat ca un glob invizibil dar consistent intr-un mod ciudat. Se pare ca ma indepartez voit pentru ca nu stiu daca sa atac problema din stanga, din dreapta, fata sau spate. Pentru ca, uite-ma in toata frumusetea caracterului meu, incercand sa dau afara dracul care-mi sta in creieri, in gat si in degete. Si vorbesc despre fenomenele tv cautand scuza ca oricum esti un necunoscut si nu vei stii vreodata despre ce a fost vorba in seara asta. A fost vorba despre o poveste ciudata, care acum se petrece sub pretextul subtire ca m-am saturat sa aud sintagma “mini-vacanta de Paste/1 mai”, ca m-am saturat sa aud in fiecare seara ce a zis Becali, ca aia de la sport incearca sa para simpatici, draguti, lustruiti si interesanti si baga niste jocuri de cuvinte de tot cacatul. Ca am dat azi nas in nas cu Universitatea Craiova si daca nu stiam despre ce e vorba as fi zis ca sunt taranii care sparg seminte la usa blocului seara. Cu exceptia unuia care era prea negru sa fie tigan si deci l-as fi trecut pe lista imigrantilor. Ala poate e singurul la care n-as fi gresit.
Deci ce s-a intamplat s-a intamplat. Poate ma deranjeaza pe mine prea mult. Poate am eu toane. Poate sunt eu pe stop de fapt. Dar nu cred. Cel putin in lumina in care vad eu lucrurile nu-s pe stop, ci televiziunea e proasta. Proasta rau. Sau nu asta era chestia, dar…
