As putea sa incolacesc si eu vreo doua-trei cuvinte pe aici, dar mi-e cam lene. De cateva zile visez numai lucruri ciudate. Si viata ia niste intorsaturi de te doare capul. Dar daca dansezi/privesti/asculti un tango, parca nu te mai doare asa tare. Sau…? In fine.
Pentru cand ploua.
Azi dimineata m-a batut soarele in ochi, m-am trezit si mi-am dat seama ca-s fericita.
Am zis ca o fi ceva in neregula - am deschis geamul sa mi se aeriseasca atmosfera si implicit creierii. Nu voiam o revenire la vreo depresie spectaculoasa pe care n-am avut-o niciodata, dar mi-am zis ca macar portia de sictir zilnic n-ar fi rau sa-mi revina la forma initiala. Si totusi nimic.
Parca un camion de heirupism (as opposed to miserupism) s-a varsat in timpul somnului peste mine. Dintr-o data copacii de pe marginea arterei principale a orasului, copacii din fata blocului meu de provinvincie adicatelea pareau mai verzi si mai tepeni. Si aerul imbacsit si plin de noxe se cerea respirat cu elanul cu care dai un pahar de tarie pe gat pana la fund.
Si am zis ca poate m-am imbatat eu aseara, lucru pe care nu-l tin minte defel, dar am dat si de data asta vina pe presupusa betie. Am mancat cei trei castraveti cornison (murati) pe care ii mai continea borcanul din frigider cu un zambet tamp, aproape american pe fata. Am asteptat o bucata buna de vreme (care se prea poata sa fi constat in doua ore sau doua minute) asteptand un efect care n-a venit. Sex? Imposibil, am adormit singura, m-am trezit singura, dar daca ma imbatasem e pozibil sa se fi intamplat si asta… Acum n-am de unde sa stiu.
Apoi m-am dus sa ma spal pe dinti si sa-mi fac un dus, in speranta ca voi da, totusi, de o urma de sictir. In baie era un fel de cum s-ar spune dezastru, dar asta nu m-a deprimat deloc. Nici macar nu m-a enervat, ci, ca sa vezi!, m-am apucat sa strang, sa curat, sa aranjez, sa spal. NI-MIC ! Am inceput sa-mi chem sictirul, gandindu-ma la toate cele multe care se cereau facute in cursul zilei. Dar zambetul nu mi s-a sters de pe moaca, nici dupa pasta de dinti.
Nici dupa dusul rece care fusese gadit ca un soc.
Mai ca-mi venea sa-mi tai o bucata de carne ca sa-mi alterez macar un pic starea neobisnuita, cand m-a lovit… N-am ce-i face. Nu trece zambetul nici daca-mi scoti dintii cu patentul.
Tot ce sper eu acum de la fericirea asta a mea neasteptata si nesperata e sa nu ma apuce sa-mi placa Alecsandri, ca atunci ma arunc de la balcon. Si va anunt ca sunt domiciliata la etajul sapte.
PS: Acuma postul a fost la misto, dar sunt cam prea fericita. Si faza cu Alecsandri era partea serioasa a mistoului.
Sunt unii indivizii, unii mai da, altii mai nu, dupa cum ziceam, sunt unii indivizi care au veritabile culte pentru alti indivizi ca de exemplu Basescu, Stefan cel Mare, Becali, Ceausescu, Andreea Marin sau chiar Printesa Diana. Nu zic, mai sunt si categorii aparte care ling in fund (dar si asta se poate numi tot cult, nu?) personalitati ca Iliescu si Nastase. Desi sunt sigura ca lui Nastase mai mult ii place la oua, dar noah, nu toti indivizii sunt antrenati pentru sporturi din astea. Dar… cine mai stie?
Pe acelasi model mai sunt si altii care au cult pentru Mos Craciun, poate si pentru reni si spiridusi. Intuitia mea profund feminina imi spune ca ca asa au ajuns copiii care n-au avut inspiratia sa-l traga pe Mos Gerila de barba la serbarile de la gradinita sau n-au niciodata avut tupeu sa-l intrebe de ce seamana atat de tare cu nea’ Stefan, administratorul.
Si ca sa nu ziceti ca scriu povesti de adormit copiii contemporani care oricum nu mai cred in Mos Craciun, ci in Hi5 si in Mastercardu’ lu’ tata, o sa va dau un exemplu viu si concret. Daca te uiti pe oricare din geamurile apartamentului meu sau din cele ale vecinilor cu aceeasi dispunere pe palier, o sa vezi peste drum in noptile cu ploaie, stele sau ceata un brad impodobit, cu instalatii aprinse inca. Tot pe un geam, bineinteles. Tot pe un geam, intr-un apartament in care pare ca nu s-a miscat nimic de la Craciun. Si daca te gandesti bine, a trecut de mult si bine Craciunul, a trecut si Anul Nou, si Sf Ion si Sf Vasile… Si acum ar trebui sa astepte infrigurati iepurasul acela preaslavit sa le aduca dulciuri si cadouri multe si papusele si masinute si parfum scump si rochii de seara sau de dupa-amiaza. Dar iepurasul preaslavit va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca in acel apartament nu e dorit si nu e loc pentru mustatile lui preaslavite.
Si de cand mi se arata inspre contemplare minunea colorata si luminata de peste drum, am inceput sa intru la banuilei si mi-am format in minte chiar si cateva ipoteze despre fenomene si evenimente care s-ar putea petrece acolo, dupa cum urmeaza:
Dar, dragii mosului, cine poate spune cu precizie?
Leapsa primita de la Surubelnita Trifoi. Desi nu m-am dumirit ce fel de horoscop e asta, m-am distrat pret de 5 minute.
1. How are you feeling today?
Portishead - Sour Times - am inceput in forta cu angoase si intrebari existentiale.
2.Will you get far in life?
Psychofreud - Murderer - Ha! O sa va omor pe toti. Ramane o lista mica pe care as tine-o in viata.
3. How do your friends see you?
Vita de Vie - Praf de stele - O fi de bine, n-o fi de bine…
4.Will you get married?
Arctic Monkeys - Brianstorm - Se pare ca nici nu incerc.
5.What is your best friend’s theme?
RHCP - Give it Away - Hell ce se potriveste…din pacate.
6. What is the story of your life?
Frank Sinatra - MY Way - Mai frumos de atat se putea ?
7. What was high school like?
Skunk Anansie - Weep - Sugestiv
8. How can you get ahead in life?
James Blunt - Same Mistake - Asta nu stiu de unde a aparut, probabil e a fratemiului, dar poate ca oracolul din Delfi se mai inseala.
9. What is the best thing about your friends?
Margineanu - Ce mult te-am iubit Paraschivo - Si asta tot a fratemiului e, dar adevarul e ca ma iubeste prietenii mei aia putini. Sincer, nici nu stiu de ce.
10. What is in store for this weekend?
Radiohead - House of cards - Ne facem casa, dragoste? Din carti? Si ce facem in ea?
11. What song describes you?
Led Zeppelin - Black Dog - Sa ma simt si eu bine.
12. To describe your grandparents?
Fara Zahar - Lasa-ma Papa-n Italea - Mda.
13. How is your life going?
Ultimu’ Nivel - Sabia lui Zorro - Sunt mai tare ca sabia lui Zorro, nu ?
14. What song will they play at your funeral?
Oasis - I can see it now - …Mhm.
15. How does the world see you?
Travka - Zambetul tau - Nu e ca zambetul meu. Sunt o oaie neagra cu zambetul aiurea. Si pitici. Si samani.
16. Will you have a happy life?
Portishead - Deep Water - Se pare ca nu.
17. Do people secretly lust after you?
Mad Caddies - Last Breath - Se pare iarasi ca nu. Desi prima chestie care a inceput a fost filmul Shortbus, da’ am zis ca tre melodie, nu film.
18. How can you make yourself happy?
Queen and the London Symphony - Love of my Life - Ce sa zic, o fi…
19. What should you do with your life?
Manu Chao - Je ne t’aime plus - Nu stiu ce vrea asta sa insemne, mon amour.
Drept care aceasta leapsa se duce la toti oamenii din blogroll care pur si simplu n-au ce face sau au facut prea multe lucruri profunde si pline de insemnatate in viata lor. Dar eu as vrea s-o dau in special catorva muieri, cum ar fi Ana, Brambura, Anizaima si Helena.
conform Mediafax,
Cântăreţul Adrian-Copilul Minune candidează pe listele PSD pentru Consiliul Local al comunei ilfovene Ştefăneşti.
Preşedintele PSD Ilfov Gabriel Oprea a declarat pentru MEDIAFAX că interpretul este din Ştefăneşti, că reprezintă “un reper” pentru această localitate şi că este apreciat de locuitori.
De altfel, Adrian-Copilul Minune a cântat, sâmbătă, la lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile locale din judeţul Ilfov.
Sincer, nu stiu daca mai are rost vreun comentariu referitor la clasa politica din Romania.
Doamnelor si domnilor, am constatat azi ca preludiul nu mai e la moda. S-a renuntat deci, la elementele alea inutile de la inceput de orice.
Un exemplu concret ar fi vara, care vine exact dupa o partida de ploi si ii da cu gradele tot mai sus, fara introduceri. Prin urmare miroase a iarba, pomii is infloriti, indivizi dubiosi dorm in utilajele de la drumuri si poduri, ascultand manele.
Si Orasul e fercit. Trecatorii de pe strada afiseaza zambete largi. Ura, a trecut frigul. Dar acum e putin prea cald…
Intr-o discutie de o remarcabila intelighentie - cu indivizi, indubitabil de aceeasi, daca nu de o si mai remarcabila intelighentie s-a enuntat urmatoarea fraza, citez: “Viata mea e exact ca sertarul pentru lenjerie intima: cand caut chiloti, gasesc sosete si vicervesa. Ghinionul meu e ca stiu ce anume caut”.
Si atunci eu, dorind sa prind si eu um pic de intelighentie pe unde-o pica, am inceput sa cuget si am ajuns la o concluziune interesanta, si anume ca viata mea seamana cu sifonierul meu, care seamna de altfel cu toate rafturile, sertarele, dulapurile pe care le administrez autonom.
Ca sa extind un picut, toate spatiile astea ale mele de depozitare sunt intr-o continua perpetuare a haosului. Nu tin mizerii in ele, dar dezordine am cu camioanele. Si nu ca nu mi-as face ordine sistematic si chiar destul de repede…dar in cateva zile/ore nici nu se mai cunoaste.
Cam asa e si viata mea.
A voastra cum se prezinta?
Mariana e punkista. Sau rockerita. Nici ea nu stie si de fapt nici nu-i pasa. N-a stat niciodata sa se gandeasca la statutul ei. Stie ca e dura si ca nu-i convine sa se puna nimeni cu ea. Stie ca e cam grasa, dar nici chestia asta n-o deranjeaza.
Are 21 de ani si pe ultimii 7 i-a pierdut la baute in spatele blocurilor, in vama, pe la festivaluri din astea mai mici sau mai mari, pe la unu’ sau altu’ acasa, tragandu-si-o cu respectivi pe unde a apucat. Toate fazele astea au incepu intr-a saptea, cand avea paispe ani si a facut cunostinta cu un rocker. De atunci a umblat cu toate gastile din oras, a vazut toti chilotii posibili si asa mai departe.
Melodia ei de suflet a ramas de-a lungul timpului “O mie de ganduri”.
Liceul nu l-a terminat, s-a chinuit de doua ori sa intre in bac si n-a reusit. Ea zice ca e vina comunistilor de profi, care o nedreptatesc. Pana la urma i-a lasat in durerea lor si s-a decis sa invete de la viata. Ea zice ca e desteapta si uneori spirituala si ii place sa i se faca poze de Hi5 lipita de perete, doar in pantaloni scurti. Sunt momentele ei de glorie, cand se simte frumoasa si atractiva.
Are pasiuni secrete pentru cativa din cei mai buni cu care si-a tras-o. Sau mai bine zis care si-au tras-o cu ea, ca nimanui nu-i place, dar se stie ca e curva si isi satisfac repede si brutal nevoile. Ea s-a invatat, totusi, dar mai suspina cateodata, seara cand e singura si asculta o mie de ganduri, dupa vreun punker sau asa ceva. Nu spune, totusi, la nimeni, si-ar pierde aparentele de dura.
Se bate des, pentru orice, cu oricine. Cateodata si de distractie, asa…aiurea. Dar de cele mai multe ori pentru ca se ofenseaza din nimic. E complexata si i se pare ca toata lumea o jigneste. Si mai ales cand e beata, sare la bataie mai rau ca baietii, injura pana nu se mai opreste si apoi se simte puternica. Si chestia e ca e beata mai tot timpul, se imbata din vinul cel mai ordinar, din vodka la kilogram si alte porcarii de-astea. Ii face bine la stima de sine. Numai ea stie de ce.
Cam asta e viata ei. Nu stie ce o sa aca mai departe dupa ce ma-sa n-o sa mai aiba din ce s-o intretina mai ales ca…e gravida acum, in luna a saptea, daca n-a trecut intr-a opta. N-a descoperit copilul la timp si acum i-a ramas pe cap. Nimeni nu-l recunoaste. Nici macar ea nu stie cine e tatal, e probabil un copil facut la betie, o nenorocita de greseala, da’ ea n-are bani de prezervative, ce sa mai vorbim de anticonceptionale…si lor nu le pasa.
Bre doamnelor, bre domnilor, eu sunt fericita si ranjesc si la pereti. Altceva, ce sa mai zic. 
Azi e una din zilele alea.
Zilele alea in care cuvintele se amesteca cu cifrele si te trezesti vorbind in sistem binar, in ecuatii si formule. Cand pare ca ploua de jos in sus, cand te tai la deget si nu sta pansamentul. Cand esti in dus cu toata spuma pe tine si se taie apa calda.
E una din zilele alea.
Si e cu cat mai nasol cu cat 75% din cele mentionate mai sus s-au si intamplat.
Si e cu atat mai nasol cat am dat replici proaste toata ziua si nimeni n-a zis nimic. Nimeni nu pare sa-si dea seama. Si daca incep sa ma chestionez si daca incep sa-mi pun intrebari si daca incep sa ma gandesc cum ca asta ar fi una din zilele alea cu surplus (sau poate supradoza e un termen mai potrivit) de luciditate…atunci se amesteca toate si mai rau.
E una din zilele alea in care drumul pana la magazinul de peste drum in scopul cumpararii uni borcan de gem de visine pare initiatic. Cu travesatul strazii, gandurile care s-au lipit de clanta magazinului, refacerea jumatatii de arc de cerc pe la aceeasi treceri de pietoni, murdarirea pantofilor mei sport de piele intoarsa. Si apoi descoperirea universului inchis de acasa unde toate s-au schimbat incepand din momentul in care am rasucit cheia in usa. Si clatitele s-au racit, iar gemul pe care l-am cumparat are gust de metal si sange.
E una din zilele alea. Zilele alea in care iti dai seama ca nimic n-a mers in procedeul de clatire a gandurilor de-a lungul timpului. Nici macar berea.
Si asta e cu atat mai nasol cu cat e una din zilele alea cu supradoza de luciditate. Cu ocazia careia imi dau seama ca nici eu nu-mi respect nevoia de intimitate. Si ca incerc instinctiv sa fiu o persoana buna, orice ar insemna asta. Si de-aia am ramas fara cuvinte potrivite. Le zic prost, dar nimeni nu observa.
Si toate astea asa nasoale sunt si mai nasoale daca stai sa te gandesti ca le-am scos din conversatii, de aici si de acolo, le-am indus o coerenta artificiala si nici eu nu stiu ce se vor a fi.
 | Tomata cu scufita on [nimic] no. 2 |
 | Adelaide Vroshevski on [nimic] no. 2 |
 | un trecator on [nimic] |
 | cropcircles on De ce femeile sunt mult mai su… |
| cropcircles on Porno cu cocalari si pitz… |
