Dragii mosului, nu mi-a mai dat mana sa scriu aici de ceva timp. Mi s-au imputinat cuvintele, ca aveam vremuri in care faceam abuz de ele.
Dar am descoperit un fapt interesant si oarecum demn de mentionat, si anume ca manelele din secolul optispe erau frumoase si ca Anton Pann a compus o mana de astfel de piese, care se cantau cu orchestra, simtire si talent. Ma intreb ce s-a intamplat pe drum… Da, a murit Anton Pann intre timp.
Si pentru ca blogul a fost intotdeauna loc de dat pe altii cu capul, altii pentru care in viata palpabila n-am nici timp, nici chef, nici energie sa-i iau la pumni si la drept vorbind prefer sa citesc o carte, sa beau un pahar de vin sau sa ascult muzica in loc de cele mai sus mentionate, am de gand in seara asta sa dau castane unor idioti.
Idioti care au nevoie de atentie ca sa existe si pentru asta fac scandal. Idiotii care fac scandal din orice, pentru ca ei ar fi facut totul mai bine. Idiotii care n-au taiat o rosie in viata lor, dar ar taia-o mai bine decat oricine cu vreo anumita ocazie. Ma enerveaza oamenii care au un sistem defensiv si ofensiv iesit din comun. Care se poarta ca niste copii, care iau niste chestii seci si impersonale atat de impersonal, care ataca din nimic si se simt mandri de ei cand inteapa fara motiv. Ma enerveaza si mai mult oamenii care simt nevoia sa faca asta cu prietenii lor, care n-au nici un interes sa-i impunga in coaste. Ma enerveaza mai ales oamenii care fac asta cu prietenii cei mai buni, aia care au stat sa li se planga pe umar.
Ma scot din sarite in general oamenii care nu stiu pentru ce foloseste sistemul ofensiv si dau din el random pe strada, la munca/scoala, in pat, la masa. Adica…lumea e rea si…in fine…nasoala si egoista, dar asta nu inseamna sa te apuci sa dai cu ciocanul in teste. Nu la nimereala. Nu pentru ca n-ai inteles o aluzie sau un cuvant.
In rest, toate bune, inclusiv noapte buna, fellow friends.
Ce nasol de tot e sa urci scarile pana la usa ta de bloc si sa simti un miros puternic de mancare buna… Sa te grabesti spre usa entuziasmat si infometat si sa descoperi ca de fapt…nu mirosea de la apartamentul tau. Si ca de fapt frigiderul e mai gol ca niciodata. Si ca in plus ai si vase de spalat.
Pe de alte parti, am gasit un site pe care poti sa cauti o melodie fredonand-o, in cazul in care iti ramane in cap pe heavy rotation dar nu stii cum ii zice. Am dat asa un random search cu Clandestino si mi l-a gasit din prima. Ceea ce va dorim si dumneavoastra, ca tot veni vorba de clandestinitati.
Ce voiam sa mai consemnez aici ar fi ca au inflorit copacii, panselutele, lalelele, a nins cu soare si cam atat.
Noapte buna, bai doamnelor, bai domnilor. Ma inclin.
Asa ma enerveaza lucrurile in care bagi cu lingurita si din care pana la urma nu iese nimic concret.
Lucrurile astea la care tii, in mod aproape subtil, aproape pe fata, in care bagi mai mult sau mai putin tot ce ai la un anumit moment. Lucrurile astea care reusesc ca-ti creeze asteptari, care te fac sa-ti construiesti niste trepte imaginare pe care nu te poti opri sa le urci. Lucrurile alea mici sau mari, care conteaza, desi obiectiv au sau n-au prea mare importanta, si care iti mananca mult, multe resurse.
Asa ma enerveaza lucrurile astea care raman fara rezultat. Si te lasa obosit, aproape cu respiratia taiata, stand pe o bordura, incruntat si pe alta lume, intre multa lume.
Maruntisurile astea consuma teribil de mult, si e mine au un efect sedativ. Ma scot din sarite si ma fac sa merg incruntata pe strada, teleghidat si uitandu-ma urat. La orice si cine din raza mea vizuala.
Daaar, cu toate astea, e bine ca ai pe cineva care sa te tina in brate si pe care sa stresezi cu problemele tale minore si neimportante.
Sta rasturnat pe o canapea, cu unul din picioare ridicat peste genunchi. Are o bere in fata si se intinde din cand in cand peste masa, altfel nu ajunge la scrumiera. Se simte catharsisul de la o posta. O sa se apuce sa povesteasca, ba, sigur.
Ma, hai sa-ti zic una tare. Il umfla rasul, in timp ce se intinde cu eforturi peste masa, dupa scrumiera care nu mai e. Unde ma-sa e scrumiera, coaie? da-o mai incoa’.
Ma, eram la Motorrock…ai fost la Motorrock pana acuma? Nu? E un festival mare, adica destul de mare, cu metal, punkiste bete, bere, fraieri, ma rog, ca peste tot.
Si eram beat, pula mea, ca la Motorrock, ar fi fost si aiurea sa fiu treaz. Nici nu mai stiu, parca apucasem sa si fumez ceva. Eram varza cam jumate’ pe o gradatie de la minim la maxim.
Intre timp a terminat trei tigari. Cand se apuca asta sa povesteasca, nu mai termina nici sa-l imbeti, nici sa-l adormi. Trei tigari numa’ pentru introducere, coaie! In fine… Si…
…Si vine gagica asta la mine. Sa precizez, gagica asta curva, grasa, care vorbeste mult si arata ca dracu. Atunci era minora, acum e majora, da’ altele nu s-au prea schimbat. Si ea ce faci si io bine si o ardem noi acolo vreo doua minute dupa care imi baga limba pe gat, asa, fara aviz prealabil.
Se opreste, da berea care mai ramasese pe gat, isi aprinde o tigara, dar si asta ii ia trei secole, ca nu gasea bricheta si cand a gasit-o a trebuit s-o frecam bine sa faca scantei, i se stricase nus ce mama naibii si asta nu putea sa povesteasca fara tigara in gura, al dracu’.
…Si pe mine…puii mei…m-a luat valu’. Eram si beat, nici n-am apucat sa-i vad fata bine asteia, asa ca n-a avut ce sa ma dea inapoi. Nu prea aveai ce sa faci ca era in pula mea aglomeratie p’acolo, plus ca tot se facea la camp deschis… Da’ pe mine ma luase rau si am impins-o in niste boscheti in spatele nostru. Nus’ cum s-a intamplat, frate, ca era si destul de pustiu pe-acolo, tocmai incepuse Iris cred.
Si imi desfac eu slitu’ frumos, las boxerii in vine, eram cu obiectu’ muncii la vedere. Nici nu mai stiu daca apucasem sa fac ceva sau nu, daca s-a dezbracat aia singura sau am umblat eu p-acolo, tot ce stiu e ca eu eram entuziasmat, ea rosie la fata si gafaia si parca gemea asa…ce s-a auzit pe fond de muzica si tipete…cand…simt o mana pe spate.
Am crezut, pula mea, ca era mana ei. Ca s-o fi grabit, ca s-o fi simtit mai aproape de sufletu’ meu si a vrut sa ma traga mai aproape fizic… Cert e ca era cam butucanoasa, da’ am pus-o pe seama faptului ca gagica e grasa. Si cand eu imi fluturam in vant …intelegi…ma bate pe spate.
Era garda, frate. M-au pus sa ma imbrac, nu mi se inchidea slitu’. M-au luat la intrebari, nici nu mai stiu ce sau daca am raspuns… Mi-am tras si amenda, ca deh, tipa era minora pe atunci.
Bai coaie…a fost cel mai scump futai pe care nu l-am avut niciodata…!
Pace in lume. Mancare, nu bombe. Copii africani obezi si cu stari de bine. Punkeri liberi si fericiti. Numai lapte si miere. Noah, si daca ii dam cu lapte si miere, poa’ sa curga si bauturi alcoolice la discretie. Nici o femeie grasa. Nici un barbat bou. O lume fara bani, fara razboaie si legi.
Asa, si acu’ ca mi-am dat glas dorintelor ascunse, daca se poate macar sa nu ma mai doara in gat.
E bine sa te indragostesti cand esti copil. Pentru ca e perioada lipsita de toate cele. Mai ales de dezamagiri, si-atunci normal ca lipsesc cu desarvarsire tot felul de scheme concepute sa te protejeze de potentiali teroristi care fac hit and run. E o perioada de sinceritate instinctiva - n-ai construit inca ziduri, n-ai soldati, creneluri si tunuri sa-i impusti pe raufacatori. In plus, nu esti nevoit sa desfaci sute de coji ca sa ajungi la un miez si sa observi ca nici macar nu-ti place. E o perioada in care totul e simplu: de la primele zambete pana la primele zgarieturi, e foarte simplu.
Mai tarziu se complica. Devine obositor.
Dar nu despre asta e vorba in povestea asta. E vorba despre Ea si El care s-au cunoscut la limita dintre copilarie si…si ce urmeaza dupa ea. Poate asta a fost motivul, sau poate altul, dar au simtit amandoi ca nimic nu e de pierdut. Putea sa fie un dans, un joc, teatru de papusi sau doar o iluzie. Si n-a fost de fapt nimic din toate astea.
Dar au ramas impreuna, mult mai mult decat si-ar fi imaginat ei. A fost un sir lung de “prima data” - prima data cand au plecat singuri la mama naibii, prima data cand au mancat cine stie ce chestie, prima data in vizita la ai lui/ai ei, primul Craciun/Paste impreuna, prima sfidare a tuturor regulilor, primele vise si planuri impreuna, prima data cand s-au atins si…atatea alte prime dati.
A fost o perioada de nuante de roz, in care totul parea proaspat si simplu. Pentru ca orice plan parea realizabil, si-au facut multe. Si pentru ca parea simplu sa crezi in orice, au si crezut in ele pentru suficient timp cat sa prinda o anume impresie aproape concreta si parca tangibila.
Prima noapte impreuna, prima bucata de piele, prima tacere care sa nu fie stanjenitoare, prima zapada…
Si-apoi au crescut. La un moment dat au inceput sa apare diferente si probleme putin mai palpabile decat planuri si vise. Ea a plecat afara, la studii. El a ramas in Romania, asa a vrut dintotdeauna. Nici n-a vrut s-o tina cu forta, sa-i stea in cale. Amandoi au sperat ca relatia o s-o ia de la capat in momentul in care ea se va da jos in avion peste 3, 5, 6 ani. Ea il iubea mult, la fel si El pe Ea.
Cat a stat acolo i-a fost greu - greu de-i venea sa se dea cu capul de pereti de dorul lui. Dar cu timpul a invatat sa-si reprime toate astea. S-a obisnuit. S-a concentrat pe alte chestii. Dar a pastrat imaginea lui de copil in minte, peste ani.
Cat a stat acolo i-a fost greu - greu de plangea noptile doar gandindu-se la pielea ei. Dar cu timpul a invatat sa reprime chestia asta. S-a obisnuit. S-a concentrat pe alte chestii. Dar a pastrat imaginea ei de copil in minte, peste ani.
Si anii au trecut, asa cum trec anii de obicei. Oameni noi, viata noua, alti prieteni, alte idei, pareri, dorinte.
Si de-aici s-a schimbat tot. El s-a plictisit de asteptat si lasat-o in urma, in backgroundul existentei lui, pe undeva. A cunoscut multa lume. A invatat multe chestii. A reusit multe lucruri pe care le planuisera impreuna.
Ea s-a schimbat. A invatat multe, a inceput sa vada lcururile altfel. A incercat sa-si traiasca viata. A iesit cu multi tipi, dar nimic n-a avut vreun rezultat concret. Nu din cauza Lui, dar probabil ca a fost o coincidenta. Chestiile astea nu pot fi controlate.
S-a terminat cu facultatea, s-a terminat cu masterul, Ea ar fi putut sa mai stea, dar i s-a facut dor de casa si de El. I-a dat un mail cu vreo doua saptamani inainte. Isi schimbase adresa. L-a cautat in pagini albe pe net si l-a gasit fara sa se astepte la chestia asta. A recunoscut-o din prima. Si-au dat intalnire la Otopeni. Ea nu-i spusese nici maica-sii ca vine acasa.
Abia daca a recunoscut-o la sosiri. Abia daca l-a recunoscut cand a iesit cu bagajele in brate. Amandoi isi facusera scenarii. Ar fi vrut sa se ia in brate, dar socul a fost destul de mare din ambele directii. Doar si-au zambit, si El a mangaiat-o pe par. Se tunsese, isi schimbase stilul de imbracaminte, mergea altfel, avea un accent ciudat si nu mai avea gesturile alea care ii placeau atat de mult la Ea odata. S-au dus la o cafenea de pe aeroport - acum beau amandoi cafea, doar ca lui ii placea dulce si cu mult lapte, ei neagra. A ramas aceeasi cearta pe cine plateste. Macar atat.
Au baut cafea, au povestit si au plecat pana la urma in directii diferite.
Se mai suna si acum din cand in cand, dar n-au ramas decat amintiri din visele alea din copilarie.
Nu sunt o persoana chiar asa radicala, cum vuieste gura targului ca as fi.
Bineinteles, am si eu lista mea de persoane pe care le urasc de moarte, am si eu lista mea de etnii si orientari sexuale pe care le urasc de moarte. De fapt nu, pe care le iubesc pana la moarte si mai ales la moarte, na. Am si eu lista mea de sunete, gusturi, mirosuri, idei, zile, nume, cuvinte, animale, temperaturi, genuri de muzica, arte pe care le urasc de moarte.
Ca na, toata lumea are. Vedeti, nu urasc de moarte chiar atatea lucruri.
In rest, sunt cea mai banala fiinta: am parul saten, tuns fara vreo logica aparenta (dar cine intelege, intelege), imi place verdele, fac 100 de abdomene in fiecare zi, fac dus in fiecare zi, imi plac ceaiul si ploaia, imi plac pletosii, imi place ciorba de perisoare si ciorba de burta, fac niste spaghete cu ton de sta matzu’-n coada, mere la aburi la fel, friptura, cartofi taranesti, cartofi copti, sosuri, asemenea. Ah, era sa uit clatitele. Imi plac hainele extravagante si extravagantele de orice fel, imi plac unele extreme, ma culc in fiecare seara pe la 12 si ma scol in jur de 9, imi plac filmele, cartile si muzica, scriu pe blog despre ura mea fata de tigani, homosexuali si adolescenti sinucigasi, imi plac oamenii si nu-mi place nimic mai mult decat sa lenevesc. Ah, si imi place sa dansez.
Deci, prin urmare si in consecinta nu sunt Hitler - mai scap si eu cate-o vodka/bere/gin/<introduceti bautura alcoolica aici>, nu-s ordonata si n-am deloc manii asemenea sus-numitului. Si, mai presus de toate, n-am oua. Nici macar unul. Cel putin nu la purtator.
Acest post bineinteles ca ii este dedicat Surubelnitei-Trifoi, care sper ca a primit postul la Orange si care crede sunt radicala. Ei bine, nenea Marius, nu sunt radicala, dar ma mai enerveaza si pe mine cate una-alta, ocazie cu care scriu pe blog.
Compania noastra va ofera in aceasta primavara colectia de sezon pentru adolescenti care va va asigura, pe langa regretele eterne ale familiei, aparitii televizate in prime-time, eventual emisiuni exclusive si zvonuri nemuritoare. Iar in cazul in care va alegeti sinuciderea care chiar vi se potriveste, garantam tranformarea intr-o legenda de la OTV in sus. Desi n-au existat pana acum esecuri, in eventualitatea unuia, firma noastra se angajeaza sa suporte integral costurile inmormantarii.
Oferta noastra este dupa cum urmeaza:
*Sinucidere din lipsa de dragoste parinteasca si sau fraterna
Acompaniata de scrisori lacrimogene, pline de invinuiri, sinuciderea din lipsa de dragoste parinteasca si sau fraterna este o metoda minunata de a atrage atentia. Garantam aparitia in toate jurnalele de ora 17:00, Povestiri de noapte pe Acasa TV si majoritatea jurnalelor de ora 19:00 si 22:00. De asemenea, acoperirea virtuala va veni de la blogurile prietenilor si de la traficul pe pagina dvs de Hi5.
Acest gen de sinucidere este asociat in genere cu supradoza de substante nocive sau taierea venelor, dar alte metode nu sunt deloc improbabile
*Sinucidere din lipsa iubirii prietenului/prietenei sau din cauza unei despartiri.
Garantiile sunt similare cu cele mai sus mentionate, avand de obicei un ecou si la 9595, in emisiunea doctorului Cristian Andrei. Posibila, dar nu garantata, este o editie speciala la Realitatea TV, cu psihologi, sociologi si parinti, dezbatand in direct problema.
Acest tip are drept caracteristica generala saltul de la geam/balcon, dar nu este exclusa lama.
*Sinucidere din lipsa de intelegere si afectiune
Aceasta oferta are un pachet special de garantii, reunindu-le pe toate cele de mai sus, insa cu o probabilitate mai mica cu 10% ca ele sa se intample.
Se poate face in varii feluri, sinucigasii din aceasta categorie sunt de obicei cei mai inventivi - venind cu o varietate de moduri. Pentru o mai buna informare, va rugam consultati manualul la sectiunea “*Sinucidere din lipsa de intelegere si afectiune “, pagina 18, la capitolul “Metode brevetate de sinucidere”.
Compania noastra functioneaza sub motto-ul celebru:
“Nu-mi raspunzi la SMS / Ma omor atat de des…!”
Si nu uitati: va merge prost, vi s-au dat papucii…? Sunati pentru propuneri la hotline-ul nostru 0800 SINUCIDERE .
Pe langa teroare de dentist, de masinarii imense, de pene de curent si de singuratati, mi-e frica sa cresc. Nu-i bai, nu sunati la salvare ca e normal sa ma cuprinda angoasele existentiale cateodata.
Dar deja am crescut mai mult decat planuisem, deja am intrecut toate planurile de tampenii, realizari si idei. Stau dimineata si ma uit la picioarele mele cocotate pe perete sau pe tablia patului. Cand mama ma-sii am crescut atata? Stiu ca nu-s picioarele mele, sunt prea mari, prea lungi, prea batrane si albe. Si nu mai am julituri pe ele si nici vanatai in genunchi. Si n-am mai mers de mult in talpile goale.
Mi-e frica sa nu pierd ce am adunat pana acum cu atata grija, mi-e frica sa nu se imprastie toate la o bataie de vant. Mi-e frica sa nu raman singura, uitandu-ma la televiziuni englezesti. Mi-e frica sa nu uit ca imi place ploaia, ca imi plac saruturile in ploaie si ca imi place ceaiul de mere, vantul si primavara, zapada si muzica urbana. Mi-e frica sa nu uit cat imi place sa ma plimb singura pe strazi cand sta sa apuna soarele, mi-e frica sa nu uit ca imi place sa vorbesc prostii fara sens. Mi-e frica sa nu uit ca mi-am promis sa nu-mi oblig copiii sa mearga in fata mea,……………
