Townload

Orasul a inflorit. Au aparut gazele si albinele care se fataie pe langa trandaroafe si garofiri si alte combinatii de toate felurile de flori, plante, fundite, celofan, snururi…

Miroase a primavara, a seminte si gaze de esapament. Orasul e un martisor in toata splendoarea, comercializat de toti tiganii pe la colturi, impreuna cu telefoane care crapa dupa o ora de folosire, valuta si sosete trei la zece mii. Orasul e colorat, isi expune tot spectrul cromatic pe plastic, hartie, carton, ate, lemne, fier, haine trendy. Astfel se face daca vrei sa te remarci e cel mai probabil sa reusesti cu tonuri de gri, maro sau orice alte culori terne si monotone.

Orasul chiuie de bucurie. Asculta manele pe repeat la telefon, negociaza pretul martisoarelor si vorbeste la mobil incercand sa prinda autobuzul. Te apuca de la talpi si se opreste pe la ceafa o bucurie de nedescris ca in sfarsit s-a incalzit si bate vantul mai bland, astfel ca au rasarit punkerii ca ciupercile si beau bere pe banca in centru. Totul e un paradis de tarabe cu chilipiruri, tarabe placate cu aur, patru la douascinci, seminte la pahar, pungi de hartie colorate violent cu o funda trantita in frunte.

Orasul primavara e ca o floare. O floare de plastic.

Naspa.

Din seria “cititi prospectul inainte de utilizare”: PUNKERUL

O consideratie importanta care se va reflecta in toate aspectele acestui ghid succint ar fi ca punkerul este un animal anti. Deci a nu se trece peste: un animal anti.

Acest animal antisocial se va revolta impotriva oricarui obiect, concept sau masinarie intitulat “sistem” si isi va pedepsi astfel sistemul osos la moseala, pe cel digestiv si pe cel nervos consumand halucinogene si alcool.

Punkerul nu se da in laturi de la nimic, cu exceptia, poate, a muncii pentru ca refuza sa fie sclavul unor vampiri burghezi care sug sangele poporului. Traieste astfel pe spatele parintilor pana il rupe, apoi devine angajat in depozitul Metro, la peste in Carrefour sau la rafturi in Kaufland. Mai pot exista variatiuni pe aceasta tema, insa sunt rare si improbabile.

Punkerul are un simt artistic foarte dezvoltat: se imbraca avangardist si surprinzator si da dovada de prezenta de spirit combinand carouri cu dungi, buline, inimioare si stelute.

Se iubeste regulat si ciclic cu burgheze (minore!) aspirante la statutul de punkista, dar dezvolta pasiuni ascunse pentru antifasciste urate, slabe, proaste cu care le inseala pe capitalistele nenorocite care ii furnizeaza bani.

Punkerul e misterios si are intotdeauna in spate o deceptie despre care nu vorbeste, dar care explica situatia lui revoltata. Un esec la un meci de fotbal, iubirea neimpartasita de la doispe ani sau o indigestie provocata de Mc, ceea ce justifica ura nereprimata fata de nenorocitii de capitalisti care se indoapa acolo, cat si fata de compania insasi (A nu se citi ca Mcdo’ul e de sprijinit).

***Folositi cu precadere la adolescenta.

***A nu se exagera, consecinte majore!

Sa tragem de concluzii

Am ajuns la concluzia ca Lumea e complexa.

Si Societatea dinamica : adica sa intelegeti bine, Lucrurile se schimba. Se schimba culoarea parului, tunsoarea, cerceii, parfumul, atitudinea.

Ominii nu sunt niciodata la fel pe parcursul anilor. Noah, isi lasa mustata, barba, se tund, se areanjeaza, isi fac permanent, tin cure de slabire sau ingrasare, isi schimba garderoba, stilul de viata, catelul, eventual prietenul sau prietena.

Ce mai, se schimba multe lucruri pe lumea asta si nimic nu ramane la fel de-a lungul timpului.

Adica pana si…pana si Angelina o sa fie urata la 80 de ani.

Zbantuiala de luni dimineata

E luni si mie imi arde de zbantuieli alternative. Luati si voi de va zbantuiti - daca aveti cu cine, that is, ca eu n-am.

Bai, cine ce a facut cu F3-ul meu? De ce e stirba tastatura?

Leapsa cu amintirile din copilarie

De la Tomatina.

Asta e fata mea de poza. Dar inainte de a o afisa…

…sunt circumspecta. Daca ma fura si ma duce la produs in Italia ?

De mica invatam farmecele feminine. Va spun eu, e o conspiratie universala care se raspandeste prin intermediul familiei.

Si un pic punkish asa, cu tendinte autodistructive.

Probabil ca asa faceam la betie, dar acum am evoluat.

Da, mai eram si zana part-time. Dar m-am lasat, ca plateau prost. Poate ma reapuc…

Cam astea fusera pozele cu moaca mea de copil, rochite si chestii stanjenitoare. Din alea pe olita nu am gasit si imi pare rau ca n-am gasit pozele cu doza de bere. Eram betiva de mica.

Vorbe de duh

Lucurile pe care le planifici din greu se intampla mai repede neplanificate.

Si statul cu mana la falca aduce o stare de paguba, dar asta e din alt film si nu e nici de la mine.

Marta, iesi afara si traieste clipa!

O betie de simboluri, o furtuna de oglinzi in care te vezi si dispari subit, o orgie de euri si de ei si de noi care sunt, devin si n-au fost niciodata.

Si in afara de asta, sau poate inauntru?, cinism, acid, umor…

Degeaba bat eu toba, mergeti sa vedeti “And Bjork, of course”, pentru ca all is full of love si i’ve seen it all si pentru ca terapia de grup are unele efecte nebanuite si pentru ca teatrul e si nu e un fel de terapie de grup.

Si, bineinteles, Bjork

In portofelul meu verde sunt doua bilete la teatru pentru care aproape ca mi-a iesit sangele pe nas.

Bai, m-am luptat cu mori de vant vreo saptamana pentru cele doua loturi norocoase care-mi vor garanta mie si dragostei intrarea la piesa lui Afrim “And Bjork, of course”. Telefoane peste telefoane la agentia teatrala, usi inchise, raspunsuri evazive, de parca procurarea a doua bilete la teatru ar fi un fel de cursa cronometru contra sortii.

Bataie de joc sublima peste bataie de joc sublima, dar nu m-am lasat. Azi dimineata (ca dealtfel si ieri dimineata) mi-am oragnizat trupele armate, m-am trezit devreme si la 10 si sase minute fix eram in fata agentiei, cu disperare in vene si banii in dinti. Si iata, insistentele nu mi-au fost in van si maine ma duc la teatru.

Jur ca daca si azi gaseam inchis, ori faceam greva foamei, ori spargeam geamurile agentiei (ca pietre sunt destule pe ulita pe care se afla). Acum sunt fericita, razboiul cu nenorocitul de sistem “una da-una ba” al agentiei a luat sfarsit si eu ma duc la premiera.

Mentionez ca Afrim este saptamana asta motivul pentru care chiar nu-mi pare rau ca inca imi mai duc zilele in Ploiesti.

Cuvinte care le urasc

Tara Kosovo arde si eu ma pieptan vocabulariceste, dar nu-i nimic, ca asa mi-e felul.

Sunt trei cuvinte care imi stau pe creier in ultimele zile si din altruism ma gandeam sa le impartasesc cu trecatorii si razletii cititori de pe-aici.

1. Dristor - Imi zice si mie cineva ce-i ala un dristor? Inainte n-aveam nimic cu numele, dar acum imi zgarie timpanele, imi suna a complex industrial cu utilaje imense din care picura vaselina. Si e ok, Dristor ca Dristor, da’ Dristor 2? Urat.

2 Cremozitate - Unde mama naibii or fi gasit substantivul asta? L-am facut si pe Dex sa screama si cu toata scremozitatea lui atat a scos. Unde mai pui ca l-au bagat si intr-o reclama care e, pe deasupra la ciocolata. Suna ca dracu - o cremozitate, doua cremozitati. Insist sa cred ca reclama a fost facuta in pauza de masa la Mc, in context de aglomeratie, transpiratie si cremozitate.

3 Sufletist - Say what? Sunetist? Flautist? Cuvantul sufletist imi aduce in minte barfa de babe si tragedii de la stirile televizate + surprize, acasa, romantica, din dragoste. E ca si cum ai pune in blender un Marin-Banica, un Radulescu si un Radu, si-apoi il bei cu lamaie si gheata.

Acum, ca tot am varsat un oarecare volum de stres, doresc sa inchei apoteotic cu Iubirea-i un ocean.

Pupatu-v-am

V-a cam stricat freza, stimabililor*

Dimineata era frumos, pasarelele cantau in copaci si se pupau, cuprinse inca de febra valentina.

“Asa de cald era, ca-mi venea sa-mi iau pantofii de dimineata. Oi fi avut vreun instinct de mi-am luat cizmele.” Asta a fost tema preponderenta pe care se faceau variatiuni si floricele in statia de autobuz. Printre toate cuplurile de tate (as in Tata Floarea, ca nu m-ajuta diacriticele), de oameni ai strazii, de smecheri veniti/chiuliti de pe la scoli se trancanea sublim, despre fenomene meteo, fronturi de aer cald si rece, pretul la euro, umbrele si autobuze.

Cu fiecare otobuz venit in statie isi luau zborul, pe rand, privighetorile si cucuvelele inghetate de te facea sa te simti stingher, intr-o atmosfera simbolist-violet-bacoviana. In douazeci de secunde se umplea de alte pasarele puse la fel de zelos pe flecareli, deci oricum o dadeai iesea bine.

Dupa cum ziceam, fusese cald de dimineata. Adevaratele pasarele cantau nestingherite, ca in desene, atunci cand vine primavara si infloresc merii si totul e asa frumos si minunat. Pe mine m-a apucat dorul de duca, astfel incat m-am plimbat ore bune pe strazi, descheiata la geaca, cu gatul gol si plamanii pe-afara. M-am dus si eu apoi ca omul sa vizionez un film acasa (dar nu la mine) si cand am iesit din nou…

Se schimbase peisajul. Dadeau cu material de-acela stricator de freze, de nu mai vedeai nimic in fata sau in spate. Marturisesc sincer ca nu stiu cum se face, dar drumul m-a dus mai tot timpul contra vantului si am adunat toti fulgii cu care am intrat nevoit in coliziune.

Am asteptat dragostea in statie, sa vina cu umbrela, sa ne baladam prin zapada, eventual sa ne bulgarim si sa inghetam impreuna, asa cum e frumos si se cuvine. Pana sa coboare dragostea de pe treptele otobuzului mi s-au perindat prin fata sute de planuri stricate, de picioare ude, de freze distruse, de moace plouate si am ascultat discutii despre vitamine, despre mama lui (nu stiu a cui, discutia era telefonica), despre biletul Ratp, despre vreme (se putea?), despre mers la munte, bani, farmece, iubire si alti demoni.

Si dupa aia totul a decurs conform planului, astfel incat am ajuns acasa uzi, ninsi, obositi, inghetati si fericiti.

Dar se astepta cineva?

*Declar ca mie nu mi-a putut fi stricata freza, ca aveam un bad-hair-day si nici la picioare nu m-a udat nimic, aveam bocanci.