Asta este inca o lepse de la mademoiselle Tomata cu scufa. Era timpul sa raspund, mai ales ca mi se pare un subiect cat-de-cat interesant. Care-s motivele pentru care gandesc pozitiv? In primul rand, nu gandesc. In restul cazurilor, nu gandesc pozitiv ci imi las gandurile sa zboare pe unde li se pare lor corect.

Conceptul de gandire pozitiva mi se pare un pic caraghios, inutil si de plastic. Personal, ma simt destul de in stare sa gandesc realist fara sa ma aleg cu sechele de pe seama aspectelor negative care exista cu carul peste tot pe unde te uiti. Mie nu-mi plac lucrurile artificiale si sa ma fortez sa gandesc ca totul a fost/e/va fi bine mi-e un pic peste mana. Stiu exact cand ceva o sa fie bine sau prost, pentru ca stiu ce depinde de mine si ce nu.

Bineinteles, exista momente in care fiecare are nevoie sa fie asigurat, sau daca nu, sa fie macar incurajat cu o vorba buna, chiar daca e o iluzie. Cateodata chiar functioneaza asta si nu neg ca am trecut pe acolo, cum nu neg ca o sa mai trec.

Stiu doar ca nu ma situez de partea cealalta, in care nu poti infrunta realitatea fara sa te auto-iluzionezi. Exista multe feluri de oameni si multe feluri de slabiciuni. De-asta nu condamn pe nimeni care recurge la atitudinea asta, chiar daca e una la care nu ajungi decat fabricand-o pas cu pas.

Si atunci cand gandesc pozitiv (pentru ca se intampla si asta), gandesc asa pentru ca sunt iubita si iubesc si pentru ca am multe de facut in fata, pe care stiu ca pot sa le fac.

Leapsa merge mai departe la cine vrea s-o ia. Pe leapsa.