arcenciel

Strazile, ba nu, Orasul, ba nu…
In fine. Civilizatia umana e o sursa inepuizabila de zambete, daca nu de rasete nesimtite. Pentru ca ce iti poti imagina cand mergi pe strada, prin centrul orasului tau si vezi in geamul unei banci cu lumini si reclame colorate o afirmatie ca…
Acum poti sa ti-o iei de la UniCredit [...]

Plimbandu-ma ieri prin frigul urban cu dragostea de mana… Ba nu. Plimbandu-se ieri dragostea prin frigul urban cu mine de mana, a simtit chemarea livresca adiind din Humanitas. Si am intrat. Nu de alta, dar frigul urban era al naibii de urban si al naibii de inghetat.
Am zis si noi sa intram in Humanitas ca [...]

Lucrurile mici sunt frumoase. Linistea e frumoasa, zgomotul infernal e frumos si el cateodata. Ploaia e frumoasa si porumbeii de pe blocul asta gri care zboara in cercuri fara vreun motiv anume pentru mine sunt frumosi.
Sunt frumoase zambetele, sunt frumoase clipele furate de la cel ce trece pe langa tine pe [...]

 
Am incercat sa-mi fac ordine in viata. Pe cuvant de aghiotant.
Cand am vazut ca nu merge am incercat sa-mi fac ordine in ganduri. Si la capitolul asta m-am apucat zelos cu mainile de cap. Am zabovit ceva vremepe problema. Chiar am crezut ca merge. Sau, ma rog, ca va merge intr-o zi buna. Am avut [...]

Fum. Mult fum. Lustre si veioze imbracate in esarfe semi-transparente de toate culorile. Palarii si ochelari si multe cuvinte spuse de-a valma. Nici unul interesant.  Din boxe se aude muzica argentiniana si cubaneza. Si iar multe cuvinte. Multe de tot, mai groase decat fumul pe care-l tai cu cutitul.
-Aici e in [...]

 
Bai doamnelor, bai domnilor. Anunt oficial ca m-am saturat de mai mult sau mai putin orice porcarie concreta sau abstracta care se numeste de la Heath Ledger pana la Norica Nicolai. M-am saturat de Iliescu si bloggerii meandrelor neantului (ce asonanta smechera pe capul meu). M-am saturat de fitele unora si [...]

Tomatina s-a dovedit o sursa de inspiratie. Ea a vorbit de o situatie, mie mi-a sarit gandul la alta. Multumiri in toate limbile lumii pe aceasta cale (cand le-oi invata).

Se inteleg destul de bine. Se mai ciondanesc din cand in cand, dar, hell, e si asta o dimensiune a relatiilor. Ar fi chiar plictisitor fara [...]

E teribila senzatia constienta ca ai ramas dator. Mai nasol e ca mi-am ramas mie datoare si golurile raman. Si mai nasol e cand stiu ca nu mai sunt eu in nici o ipostaza in care am ramas cu datorii, si deci nu mai am de unde naiba sa le restitui. Dar golul ramane, se [...]

Draga jurnal, curva mea draga.
[...]
Aproape ca uitasem parola. Aproape uitasem ca exista o curva care inghite tot, si anume pagina asta. Am intrat aproape instinctiv, aproape intr-o doara, aproape fara motiv, cand au inceput sa curga cuvintele fara sa le pot opri. Si in final, n-am mai ramas cu nimic din valul de cuvinte care [...]

Always lost and found somewhere.