Ad gone mad

Strazile, ba nu, Orasul, ba nu…

In fine. Civilizatia umana e o sursa inepuizabila de zambete, daca nu de rasete nesimtite. Pentru ca ce iti poti imagina cand mergi pe strada, prin centrul orasului tau si vezi in geamul unei banci cu lumini si reclame colorate o afirmatie ca…

Acum poti sa ti-o iei de la UniCredit Bank!

Da, recunosc, toata viata am visat sa mi-o iau de la o banca. Sa mi-o iau in freza, cat de violent posibil. Cum sa nu visezi la asa ceva, mai ales cand viata e plictisitor de frumoasa si parca te astepti, asa, macar un pic, la putina actiune.

PS: SC Sunet si Lumina SA ofera servicii de salubritate si vidanj la standardele cele mai inalte. What more cand you wish for ?

Trage-mi-o (cu semnul exclamarii)

Plimbandu-ma ieri prin frigul urban cu dragostea de mana… Ba nu. Plimbandu-se ieri dragostea prin frigul urban cu mine de mana, a simtit chemarea livresca adiind din Humanitas. Si am intrat. Nu de alta, dar frigul urban era al naibii de urban si al naibii de inghetat.

Am zis si noi sa intram in Humanitas ca sa nu inghetam pana ne hotaram unde ne ducem sa ne bem soarta la un ceai/suc/bere/pizza sau alte asemenea minuni. Si cum ne plimbam noi asa printre rafturi, ne sare in ochi un raft mai rasarit si mai sters de praf, si anume cel de literatura erotica (daca nu porno), un raft cu (ma scuzati) tate si titluri atatatoare.

Printre care si cartea cu titlul “Trage-mi-o”. Nimic mai frumos. Cronici bune, pret ok, pai hai s-o luam. Asa, de experienta literara. Ihi, si ce mai experienta literara ! In drumul spre casa de marcat, opera literara a facut schimb de maini: la mine, la el, la mine, la el. Apoi am ajuns si i-am intins tipului de la casa cartea cu indemnul (sau porunca) scris mare drept titlu pe coperta si banii. El a evitat contactul vizual dar a zambit smecher si putin incurcat. Mi-a pus-o in punguta si am zis multumesc.

Acuma, experienta literara ca experienta literara, dar deschizand-o am dat de personajul principal care se numeste ca frate-miu. O sa fie greu de citit. Dar poate reusim noi: un capitol eu, unul el si tot asa. Pana obosim de atata experiente literare.

Dar acum cartea sta cuminte, in ghiozdan, in punguta, langa bonul de la casa.

Beautiful

Lucrurile mici sunt frumoase. Linistea e frumoasa, zgomotul infernal e frumos si el cateodata. Ploaia e frumoasa si porumbeii de pe blocul asta gri care zboara in cercuri fara vreun motiv anume pentru mine sunt frumosi.

Sunt frumoase zambetele, sunt frumoase clipele furate de la cel ce trece pe langa tine pe strada, cel pe care nu-l cunosti dar iti da viata lui pentru doua secunde. Sunt frumoase clipele aruncate la gunoi pe care le regasesti dupa ceva timp tot acolo, asteptandu-te. Sunt frumoase zilele cu ploaie si zilele cu soare in care nimeni nu iese sa se plimbe.

Sunt frumoase sunetele pasarilor dimineata tarziu, spre pranz si razele care intra clandestin printre jaluzele. Sunt frumoase momentele in care ti se pare ca o iei razna, cand nu-ti mai auzi gandurile, sunt frumoase si momentele alea de ciuda pentru ca, aiurea, te fac sa te simti viu. Sunt frumoase in care fierb in vene nervii sau iubirea. Sunt frumoase momentele in care nu mai ai rabdare. Cand te machiezi pe langa si te enervezi. Cand esti trezit cu un sarut.

Dar parca mai frumosi sunt oamenii care trec razant sau lent prin viata ta si ti-o dau pe toata peste cap. Sunt frumosi oamenii cu care te trezesti in gand doar pentru ca iti populeaza gandurile. Si viata.

Sunt frumosi oamenii care te aduc la disperare. De prea bine. Sau de prea rau. Sunt frumosi oamenii care iti dau fiori cu sau fara atingeri. Sunt frumosi oamenii care iti dau si iti iau viata intr-o singura clipa…

Pentru ca te fac atat de nebun incat sa le dai lor toata viata ta, chiar si pentru o ora, s-o tina in mainile lor.

Curatenie de toamna-iarna

 

Am incercat sa-mi fac ordine in viata. Pe cuvant de aghiotant.

Cand am vazut ca nu merge am incercat sa-mi fac ordine in ganduri. Si la capitolul asta m-am apucat zelos cu mainile de cap. Am zabovit ceva vremepe problema. Chiar am crezut ca merge. Sau, ma rog, ca va merge intr-o zi buna. Am avut si zile bune. Multe. dar au trecut fara vreo rezolvare din punctul asta de vedere.

Am dat un reboot mic si am luat-o de la capat. Doar, doar. Cateodata cu o bere in fata, alta data cu un film sau cu fata la cearsaf. Bai, si tot n-a mers. Asa ca am lasat-o balta. De tot.

Ieri mi-am facut ordine in sifonier, in biblioteca, in birou, in ghiozdan, in HDD si am zis ca e ordine in viata mea.

Gata ma. E ordine in viata mea. Dar peste doua saptamani tre sa iau la rand toate cele mentionate mai sus, ca s-o si pastrez.

In fum

Fum. Mult fum. Lustre si veioze imbracate in esarfe semi-transparente de toate culorile. Palarii si ochelari si multe cuvinte spuse de-a valma. Nici unul interesant.  Din boxe se aude muzica argentiniana si cubaneza. Si iar multe cuvinte. Multe de tot, mai groase decat fumul pe care-l tai cu cutitul.

-Aici e in sudul Angliei. Stii care-i diferenta intre un irlandez si un englez? In Soho. Am curatat niste cartofi. Dar eu nu sunt genul ala.

Berea, vodka, floricelele stau insirate pe masa. Se vorbeste mult la masa asta.

-Pentru tine orice. Da-mi si mie palaria ta. Vrei sa impartim tigara asta? Nici eu nu fumez, astea nu-s tigarile mele, sunt ale lor si raman ale lor. Iti pun niste vodka? Nu e multa. Nimic din ce n-ai vrea. Chiar, de ce nu stai intinsa aici? Stii ce e ala squat?! Esti singura din camera asta care stie. Da, in Londra nu-s probleme, dar la scotieni vine politia daca pomenesti cuvantul. Iarba am terminat-o la Bucuresti. In jur de un milion cinci sute. Improvizez. Te grabesti undeva? Pot sa te pup eu? Mai faceti chestia aia o data, please.

And all the roads that lead you there are winding

And all the lights that light the way are blinding…

Adaugam si Sange de Taur in peisaj. Vodka si berea raman. Vine si ginul. Fum si lumina chioara. Muzica irlandeza. Ma priveste insistent. E vechi trucul. Zicea cineva ca fetele de liceu sunt usor de avut asa ca ma priveste in continuare. Zambeste si imi intinde flautul. Or fi ma usor de avut. De unde sa stiu eu…? Si ce daca stiu ce ala squat? N-o sa fiu cosquatterul tau. I’m no cheap fuck, no matter the typically English shirt. No matter the vodka.

There are many things that I would like to say to you but i don’t know how… And maybe…

Imi pun bocancii in picioare si mi-am luat zborul. Dati-mi esarfa si telefoanele.

E intuneric si in fata si in spatele usii. Mintea mea e un haos. Gandurile tot departe imi zboara. N-am reusit sa le dezleg inca. Nu stiu nici de cand am renuntat sa mai incerc. Toate realitatile mele s-au izbit violent in usa si s-au spart in valuri. Le-am amestecat.

Nimic, nimic gresit pana acum. Dar mai am de mers pana acasa.

Let’s waste time

 

Bai doamnelor, bai domnilor. Anunt oficial ca m-am saturat de mai mult sau mai putin orice porcarie concreta sau abstracta care se numeste de la Heath Ledger pana la Norica Nicolai. M-am saturat de Iliescu si bloggerii meandrelor neantului (ce asonanta smechera pe capul meu). M-am saturat de fitele unora si parerile altora. M-am saturat de reduceri si de scheme. M-am saturat de bani, de hartii, de studii, de banci (am 5 - cinci banci pe strada!!!).

Deci mie nu imi mai pasa. Adica pe bune.

Ea si el (go household)

Tomatina s-a dovedit o sursa de inspiratie. Ea a vorbit de o situatie, mie mi-a sarit gandul la alta. Multumiri in toate limbile lumii pe aceasta cale (cand le-oi invata).

Se inteleg destul de bine. Se mai ciondanesc din cand in cand, dar, hell, e si asta o dimensiune a relatiilor. Ar fi chiar plictisitor fara nici o neintelegere. Pana la urma, ea vrea o masina micuta, draguta si roz iar el vrea una mare, germana si neagra. Asta se reflecta mai peste tot, sub o forma sau alta. Nu stiu daca se iubesc. Au incercat sa discute chestia asta, dar a iesit prost, amandoi au facut pasi inapoi confruntati cu situatia si s-au inteles tacit sa schimbe subiectul. Probabil ca nu, dar ce conteaza. Se inteleg: el bea bere, ea bea gin si la masa prefera acelasi vin.

Bineinteles, se plac. Ea e draguta, feminina fizic si mult prea feminina mintal (crede el) si el arata bine, face bani destui cat sa-i plateasca facturile de Orange si Vodafone si sa-i ia si un cadou la sfarsitul lunii. Relatia merge de cativa ani si amandoi se itnreaba daca are vreo finalitate. Bineinteles, nu se gandesc la nici unul din subiectele iubire/copii/casatorie. Au trecut vremurile astea - pot sa traiasca si asa. In plus, lui nu i-ar strica mancare calda si ei i-ar folosi cineva care sa-i fixeze usa de la sifonierul ala idiot care refuza sa se mai inchida.

Se vor muta impreuna.

E mai ieftin. E mai practic. Merge. El vrea un televizor cu ecran mare. Mare cat fundul tipei aleia din revista pe care o citeste ea saptamanal. Uhuu, si ce mai tipa! Ea vrea toaster, robot de bucatarie, esspressor, cuptor cu aer cald, aer conditionat in toate camerele si jacuzzi in baie. Se limiteaza la un TV un pic mai mare ca cel normal, robot de bucatarie, masina de spalat, aspirator, aer conditionat in sufragerie si un buchet de flori pentru ea.

El vrea sa fie simplu si modern decorat, in cazul in care nu se poate in stil star-trek. Ea vrea lemn masiv, anitichitati, culori pastel, materiale pretioase. Iese, bineinteles, cum vrea ea, ca doar e femeie si nenorocitele de femei…dar lasa, el se multumeste cu faptul ca in fiecare seara o sa aiba parte de un numar de striptease in loc de monotonul “mers la culcare”. Fantazeaza la lenjeria exotica intinsa pe lustra, calorifere, biblioteca, pat, scaune… Matase, dantela, saten…

In loc de asta, lenjeria lui si a ei (normala, comuna) stau intinse pe sarma. Si e treaba lui sa le stranga cand se usuca. Tre sa stearga si praful pentru ea ii face lasagna, care e felul lui de mancare preferat. Si pentru masaj va trebui sa dea si cu aspiratorul prin casa… Plus ca are restante la spalatul vaselor de saptamana trecuta…

Cine l-a pus sa se mute cu ea?

And again

E teribila senzatia constienta ca ai ramas dator. Mai nasol e ca mi-am ramas mie datoare si golurile raman. Si mai nasol e cand stiu ca nu mai sunt eu in nici o ipostaza in care am ramas cu datorii, si deci nu mai am de unde naiba sa le restitui. Dar golul ramane, se reporteaza in mod ciudat de la o poza la alta, in timp ce pozele se aduna. De la o fractura la alta, am trecut fulgerator si trec in continuare.

Datorii am peste tot. Eu inchid usile si fug - nu mi-au placut niciodata confruntarile cu final deja dat. Si ce pacat ca mai toate au fost asa si se anunta nenumarate. “Never love a wild thing”. Pentru ca iti inchide usa si isi ia zborul - iar partea aia salbatica se zbate pe undeva in intuneric. Ciudat e ca atunci cand ramai dator cuiva, e mereu o afacere bivalenta, in care una dintre parti esti inevitabil tu.

Si ce ciudat e ca atunci cand fugi de cineva, fugi si de tine in acelasi timp. Cand fugi de lucruri, cuvinte sau priviri. Nu stiu de cati mine mai fug si azi. Degeaba, nici unul dintre ei nu ma recunoaste. Nici eu.

We’ve changed, Forest, we’ve changed. And we fucking go on changing, don’t we always ?

Dear diary,

Draga jurnal, curva mea draga.

[...]

Aproape ca uitasem parola. Aproape uitasem ca exista o curva care inghite tot, si anume pagina asta. Am intrat aproape instinctiv, aproape intr-o doara, aproape fara motiv, cand au inceput sa curga cuvintele fara sa le pot opri. Si in final, n-am mai ramas cu nimic din valul de cuvinte care au venit la fel de repede cum au plecat.

[...]

Ma simt teribil de incurcata. Incurcata in ite proprii, in capcanele mele, in bucuriile mele, in intrebarile si negatiile mele. Sunt un pic voalata si duala in seara asta. In seara asta imi dau voie sa recunosc ca mi-e teama intai de mine si de lipsa mea de reflexie in orice altceva. Nu pot sa ma ma mai vad decat in mine, si acolo ma vad incurcata.

Si e cam aiurea. Doar un pic.

Only when I…

Always lost and found somewhere.