Noapte. Intuneric. Pat. Patura. Somn. Somn. SOMN !

Adica era sase dimineata. Nici nu stiu daca ceasul arata sase fara sau sase si cateva minute. Dormeam extraordinar de bine. Era cald si-mi era mai mare dragul, asa din somn. Si apoi apare si sarpele in paradisul meu oniric. Sub forma unui telefon nenorocit care nu se mai oprea din vibrat. Pe hol, in geaca mea, Orange-ul tremura din toate incheieturile. Am zis ca o fi mesaj, desi stiam ca ma suna, stiam cine ma suna si stiam de ce ma suna. Nu stiam de ce nu mi-am inchis de seara telefonul in conditiile astea. Ma fac ca nimic nu m-a deranjat si ca imi continui visatul.

Da’ de unde!

Ma foiesc si el vibreaza, el vibreaza si eu imi pun perna in cap. Mi-era ingrozitor de lene sa ma ridic si sa pasesc pe gresia aia rece pana pe hol sa-mi ia telefonul din geaca. (Nu, nu dorm in baie, dar am gresie in toata casa.)

Episodul s-a mai reptat de cateva ori, pana m-am trezit bine de tot. Si apoi am adormit la loc, de bine, de rau.

Dar cateodata iti mai trebuie si cate-o lectie de-asta ca sa te inveti sa-ti inchizi telefoanele noaptea.