Marianaa (sau confesiunile unei pasarici indracite)

Sunt trista azi.

Nu s-a luat nimeni de mami, asta pentru ca ploua si n-am iesit din casa. Si daca as fi iesit, tot nu puteam sa-mi scot fusta scurta la plimbare si asta inseamna ca n-as fi atras nici macar o privire, d’apoi vreo remarca nesimtita.

Sa va spun despre mine: eu sunt pasarica (mi se mai spune si gaura) lui mami. Am o placere sadica de a primi comentarii nesimtite de la tarani. Bineinteles ca le pleznesc raspunsuri mai nesimtite, asta imi produce o placere inimaginabila.

Fara indoiala, mai era nevoie sa specific ca nu s-a atins nimeni niciodata de mine? In afara de mami si degetele ei lungi si subtiri cu care mai scrie si poezii la taste din cand. Si asta doar in zilele ploioase, ca azi, cand nu e nimeni sa se ia de noi doua si cand ai omori pentru o doza de umezeala.

Nu stiu si nici nu m-am gandit niciodata de ce ma apuca bataiala direct proportional cu gradul de nesimtire al remarcii si nici n-am stat sa analizez vreodata situatia. In timp am invatat sa-mi pun frana si sunetelor de extaz care m-ar da de gol idiotilor misogini ca de fapt n-am nervi pe ei, ci am ajuns la culmea culmilor.

Dar azi sunt trista, nicio culme a niciunei culmi, ca ploua. Si fusta scurta sta degeaba, spanzurata de un umeras meschin si rece, care nu se uda nici la remarci nesimtite si nici la atingeri.

Va las, mami trebuie sa-si spele ciorapii.