Si cum era in bancul ala: Fura si primarul si prefectul…

La inceput, am dat mana cu dom’ primar. A zambit un pic American style si cand i-am zis de unde sunt s-a uitat in alta parte si a aruncat un “ne-am mai vazut noi” in timp ce se indrepta grabit mai departe. Haide sa muriti dumneavoastra ca ne-am mai vazut. Poate in visele de tanar idealist in care eu reprzentam idealul. Sau ce?

Apoi tot dumisale s-a apucat de vorbit. Despre ecologie, despre subiecte generale, numai generalitati din capitolul batutul campilor, despre importanta pentru mediul (atat inconjurator cat si urban) a mersului cu bicicleta, despre placerea incomensurabila a dansului de se pedala vesel pe doua roti nemotorizate (da, sigur. si sa stea jeep-ul degeaba?) si asa mai departe si mai incolo.

Dupa dom’ primar a urmat o pupaza. Absolutamente lipsta de orice fir logic, orice gramatica (nu conta a carei limbi, dar macar sa fi avut!), orice idee, orice reper in spatiu si timp. Nu neg, si eu mi-s la fel. Dar totusi era o adunatura aproximativ publica, desi restransa de comitete si comitii, iar un pic de intelighenta artificiala sub forma unui plan de idei aruncat pe o foaie nu ar fi stricat deloc.

Si pentru ca am pomenit de pupaza, erau vreo doua asemenea exemplare in sala de protocol a primariei. Plus o cucuvea, o vrabiuta speriata si o bufnita(asta fiind un compliment, cu felicitari). Si eu, care sunt o vulpe, un sarpe si un porumbel in combinatie (adica:aplauze, va rog!). Glumesc.

Au urmat slide-uri peste slide-uri, informatii burdusite una langa alta, chinuite de le dadea sangele pe nas, dar le-am asimilat, asa in forma lor chinuita vai de mama ei.

Apoi au prezentat astia o minune de proiect urbanistic, adica Civitas-ul la nivel de aproape implementat-care e acum la noi in stadiul de pickhammere, pavele, lovituri de baros si praf. Minunatia asta care ar schimba fata orasului, depinde totusi de populatie. Adica o sa fie ciuciu(adica doar o bucatica mica, deja in constructie), la cata informare este pe la noi…

Pauza de cafeluta, dupa cum a zis pupaza-sefa a fost o incantare. Ca na, a fost pe moca si cum sa nu savurezi asa ceva? Sa fii tampit. Mai ales in postura de cucuvea, care a bagat la aparatul digestiv platourile pe de-a intregul. Aproape ca m-a speriat, dar m-am gandit ca tanti e din primarie si are experienta la asa ceva.

Cu o juma’ de ora sau chiar o ora intreaga inainte a inceput sa vorbeasca un nenea politai. Avizat in de toate, de la literatura, la mentalitate. Apoi, a recitat din Caragiale, se poate a contesta asa ceva? Ca vedeti dumneavoastra probleme de iluminare. Ca vedeti dumneavoastra con de umbra. Ca vedeti dumneavoastra accident. Ca vedeti dumneavoastra mentalitate, probleme de educatie, campanii de informare. Ca vedeti, spatii verzi si parcari. Ca vedeti, romanu’ tot roman.

Dupa mandra de pauza, a continuat tot domnia sa pana in panzele albe. Si nu-i mai luai cuvantu’ din gura. Atotavizatul s-a batut ca un caine cu cucuvele, bufnite si popandai pe cuvantul din gura sa. Pana la urma n-au murit nici rara avisurile mai sus prezentate, nici domnul politai cu pareri multe si multiple, ci cuvantul.

Si or mai fost niste slide-uri, niste prosteli, doua vorbe (cuvantul murise in lupta), doua felicitari, si asa mai incolo si mai departe. Printre perieri, scarpinaturi pe spate ale unora pentru altii si chiar scarpinaturi pe spate ale unora catre ei insisi, cucuveaua si-a facut simtita prezenta vorbind din toti plamanii la telefon, in timp ce vrabiuta speriata prezenta un slide pe teme de mediu. Apoi tot din toti plamanii, mai cu putere, si-a suflat nasul.

Ca asa cu vorbitul la telefon n-ar fi fost asa ceva iesit din comun, dar macar se mai sopteau si ei, saracii sa se faca ca vorbesc cu vocile din propriile minti.

Apoi am mancat. Bine.

Si acum ma bucur de mapa primita, una faina, albastra, cu stema Ploiestiului prelucrata frumos, cu doua feluri de textura. Pe care abia astept s-o fac cadou.

Later edit: Radiocap citeaza un prieten destept care-i citeaza pe inaintasii Romanului Petre intr-un poem nationalist basc. Enjoy, I did.