prost sa fii, noroc ca esti

http://lucianv.wordpress.com/2007/08/21/ce-au-in-comun-ecologistii-si-musulmanii/

PS:titlul nu prea e corect, exista peste tot astfel de indivizi, camuflati in persoane care lupta pentru o cauza nobila,pentru un ideal.poate sa fie ecologist, punkist, musulman, petrolist sau mai stiu io ce ultras. 

imi permit sa dau un link de pe blogul lui lucian, fiind un visator care crede ca daca prostia nu poate fi oprita, macar poate fi luata in deradere. atat timp cat mai exista persoane care se ingrozesc la modul de gandire al “verdelui genial”, putem sa respiram usurati pentru cateva clipe, sa ne facem cruce de 3 ori si sa multumim bunului Dumnezeu ca am fost dotati si cu materie cenusie.

LucianV: auzi, tu ce părere ai de cernobîl?Verde Genial: Imi dau licenta in energii, modul de producere a lor, riscuri si rentabilitate..tipul asta nu e doar genial, e verde genial.. singura legatura pe care o poate avea cu ecologia, cu “zona verde” e ca probabil  a coborat recent din bananier..dhaa..o atitudine de genul sunt cel mai tare din copac,nu faci tu ce fac eu, tu nu esti ecologist, nici ecolog,” Pai..eu sunt foarte in tema cu treburile astea, sunt anul 3 la ecologie si protectia mediului,,, tu esti doar un netrebnic care ar face bine sa se lase cat mai repede de asa ceva. trebuie specialisti..10.000 de specialisti. nu, te sfatuiesc sa lasi biata natura in pace. esti doar unul dintre idiotii care isi rateaza viata incercand sa schimbe in zadar. degeaba, n-ai licenta,nu stii sa dai citate din medii spirituale si stiu cum e sa te lovesti zilnic de indiferenta. apropo, vezi ca a ocolit raspunsul la intrebarea:LucianV: tu eşti de la Gabriel Resources?Verde Genial: Eu sunt o persoana obiectiva, punct..

bulion

daca sabina e-n cautare de izuri occidentale la umbra soarelui negricios facator de capsuni, nu m-am lasat nici eu mai prejos si am pornit in cautarea rosiilor, amenintate acum de cianura lui gabriel, a burtosilor nostri parlamentari si nu numai,a mirosului de aur ce se iveste la portile nababilor. desi raurile au culoarea rosiatica(probabil datorita fabricilor de bulion ce-si infig radacinile pe platoul apusenilor), muntii sunt mai degraba o mare bucata de caviar,adica au multe gauri, gaurici inauntru. din cauza cui? din cauza celor care au trecut p-aci, incepand cu 2000 de ani in urma. ultima bucata de branza le-a revenit comunistilor, care au distrus o cetate superba/monument unesco sau cum vreti sa-i ziceti pentru acelasi aur.

Acest cascaval insa este foarte benefic-daca proiectul va fi pus in aplicare, probabil din apuseni va mai ramane doar branza de burduf mucegaita.N-ar avea rost sa intru in detalii. Va spun doar ca Rosia montana este doar varful de aisberg-in total se vor deschide 4 cariere, care vor inghiti zona, vor distruge ecosistemul, vor afecta sursele potabile si pe scurt ne vor trage o teapa teribila. Sau ea deja s-a tras? A fost concesionat atata teren pe 3 milioane de euro, iar contractul este secret. Sperante inca exista, nu datorita Guvernului, ONG-urilor mamut sau politicienilor, ci datorita oamenilor care nu si-au parasit locul de bastina. Practic, pentru ca proiectul sa inceapa, trebuie ca toti locuitorii sa paraseasca Rosia si zonele din imprejurime. Oamenii au plecat(cam 60% din case au o placuta “proprietate gold corporation”, inclusiv primaria), dar au ramas inca “idealisti” care se incapataneaza sa moara acolo unde s-au nascut.

as mai putea spune multe despre “afacerea” rosia montana, dar probabil multi dintre dumneavoastra ati auzit deja din mass-media, care de cand cu apropierea alegerilor, a inceput sa se implice si nu mai are rost sa intru in detalii- cel mai bine va puteti informa mergand in zona si discutand cu localnicii care nu sunt vanduti lu’ Gabriel, sau dand o tura pe la centrul de informare si vizitand zona de o frumusete nebanuita.

fanfestu? cum a fost? pai fain, mai fain decat m-as fi asteptat. multa lume buna, putine starlete, muzica foarte buna dupa 12 noaptea,un peisaj superb,si, foarte important, foarte multi voluntari. Inca mai exista speranta.

Asa ca o astept pe sabina cu capsunile fagaduite,si sper ca nu ma voi mandri peste cativa ani: bai, acolo am fost si io candva,acum poti sa intri doar cu casca de miner.

Planeta Moldova a la Español

Vorbeste o moldoveanca la telefon atata de tare si cu un accent atat de hilar incat mor de ras. E EXACT, dar exact vocea aia mai subitre de la Planeta Moldova. Acelasi debit verbal, aceeasi intonatie, aceeasi atitudine. She´s her own sitcom, vorba lui Teo din Deko.

Kafka a la Español

-Nu mai face mama galagie, ca aici suntem in Spania, nu in Romania. Ne da tanti afara.

Mai da-l naibii de mirajul occidentului. De cand sunt in Spania, adica trei zile, mi s-a acrit cu adunaturile astea de blocuri la fel, oameni la fel, vorbarie la fel, mancare la fel, viata la fel.

Prima oara a functionat si la mine mirajul, cand am fost in Austria. Dupa aia am devenit mai critica. De fiecare data mai mult. Acuma ma sperie de-a dreptul. Si ce daca au palmieri ? Si ce daca au bani ? Si ce daca au tot ce vor muschii lor ?

Toate mormintele sunt la fel. Toate strazile, orasele, masinile, copiii. In fine, totul e un mare nimic. E practic imposibil sa iesi din cercul asta vicios. E un sistem. Poate oi fi eu dusa, dar mie imi pare un univers pur Kafka. Prefer de o mie de ori strazile neasfaltate de la noi autostrazilor lor. They´ve turned the world into a huge fucking highway !

Imbarligaturi mediteran-melodramatice

Realitati paralele si mari mediterane un pic agitate, blocuri bej si portocalii, o boala care nu se poate vindeca nu nisip si pamant rosu, nici macar cu portocale rosii. Prea mult soare curge in asfalt si prea multe semafoare pustii. Prea multe locru goale. Prea multe realitati paralele, ma pierd in ele si le percep totusi ca pe vise. Nu-s buze, sunt doar zgomote, nu-i nicio voce, sunt doar plescaieli de puncte comune.

Curge sange latinoid, curg doruri si voci pe care nu le-am mai auzit, se amesteca repede in ghemotoace de raze UV si nu se sting nici cu crema cu factor de protectie 40. 40 de grade celsius de dorinte si doruri si aer conditionat de respiratia Lui, care e respiratia mea, un pic strnsa de gat aici, intre ghemotoace de fire de nisip rosu rascolit de ochii albastri, mai albastri ca marile meditrane si oceanele si toate palmele de mallorci.

Mi-e dor de tine.

Va salut din mers

Iacata-ma in minunata, desertica, rosia Spanie, unde mancarea e ieftina, populatia e romana, si soarele straluceste din belsug peste portocalele verzi care stralucesc si ele, la randul lor, hlizindu-se la soare.

Aici nu e deloc distractiv, ca in Germania de exemplu, pentru ca, in vacanta fiind, vrei sa faci si tu o ¨caterinca¨neaosa, pe limba tot neaosa, si te pomenesti ca respectivul caruia i-ai vorbit in romaneste nu se uita dezorientat, ci chiar crucis si vizibil enervat. Adica e plin de romani aici.

Pana am ajuns in Spania, pe drum, sentimentul de apartenenta la Romania si popor a crescut considerabil. Ma bucurma sincer la fiecare masina cu numar de Romania vazuta pe autostrazi. Aici mi-e rusine. Pe coasta Marii Mediterane, la o aruncatura de bat de Valencia, duduie maneaua la terase pe plaja, printre palmieri. In jurul tau auzi romanesti pe zece voci si spaniola pe doua. E ca si cum astia ar fi turistii. Toti taranii au plecat de la noi si au venit in Spania.

Si ca sa trecem peste partile nasoeale, am si vreo doua-trei observatii fara ordine si fara logica. Francezii sunt un haos. Intrati intr-un Carrefour si o sa vedeti carne langa tenesi si specialitati culinare langa rujuri. Si platesti un car de bani pe autostrazi. Am vazut cum creste kiwi, in Italia. Cam ca strugurii. Am crezut ca vad cartofi in vita-de-vie. Dar taranu´ cat traieste invata. Am cules rodii. Una de la Monte Carlo, din spatele cazinoului, si vreo doua kile dintr-o plantatie de portocali. Am cules si smochine. Si portocale verzi. Am tinut eu asa neaparat sa le culeg, chiar daca erau verzi si chiar daca mai culesesm si acum doi ani coapte. Visez sa ajung intr-o livada de portocali infloriti. Asa, ce sa mai spun, am vazut Nisa si Cannes, am vazut si Serbia (pe partea asta n-am mai fost niciodata). Si doresc pentru ca sa va spun ca in Serbia nu sunt oameni. Daca am vazut 50 de masini in 300 de km, de-abia pe autosrtada au inceput sa apara si majoritatea erau strainezi. Si nici in curti n-am vazut oameni. Cred ca tot vreo 50 de oameni adunati. Nici pe camp nu lucrau. Serbia este un taram sinistru si naspa.

No, cam asta e. Pa, eu ma duc la plaja. Hasta luego, amigos.

Hasta la vista

Esta noche me voy. Adica mai pe limba noastra neaosa, in miezul cel mai negru al noptii ma car. In paradisul capsunarilor, pe numele lui mic, Spania. Va las in compania lui Jeleu (cobloggerul meu), cel aproape la fel de de destept ca mine, care o sa scrie rar, dar bine. Asta daca nu se duce si el la Rosia. Bai Jeleu, chiar asa, te duci la Rosia ? Sa va duceti la concertul de ziua limbii romane, pe 31 august. Gasiti detalii pe www.romanism. net .

Daca cineva doreste vreun Juan Carlos, Jorge Manuel, Miguel Fuentes, Julio (Iglesias), sau, dimpotriva, vreu Juanita, Ximena, Maria Dolores (nu, nu ma uit la telenovele), sa-mi spuna, ca le dau avantajos, in rate, fara avans, fara girant, mai bine ca la Domo sau Flanco.

Haide ca m-am carat. Ramaneti cu… cine sunteti. Mai vorbim peste aproximativ circa sa zicem o luna.

Acasa

M-au trezit iar astia cu bormasinile. Indraznesc sa spun ca nu mai suport. Indraznesc sa spun ca-mi pierd mintile. Si viata la bloc e minunata. Cineva a invitat si cateva muste la petrecere.

Stau intr-o camera intoarsa cu fundu-n sus. Azi plec. Bagaje nu mi-am facut, n-am aruncat nici un ochi pe ce ar trebui sa-mi iau. Urasc ziua de azi. Urasc faptul ca plec si trebuie sa ma pregatesc.

Atmosfera e incarcata de faptul ca trebuie sa fac si aia si aia si aia. Daca mai punem la socoteala si bormasinile, traficul (pentru ca e ora de varf si stau fix in centru), iese un total paradis de culori, sunete si senzatii. Ti-e mai mare dragul.

Urasc starea de a fi pe picior de plecare care vine insotita de haos, agitatie. Brusc se schimba universul si-asa fragil de acasa. Si unde mai pui ca acasa nu-i nici macar acasa. Aveam doar starea aia de obisnuinta in care am crescut si-atat. N-am indraznit sa cer stabilitate, dar tot ce-a fost pana acum (chiar provizoriu) se agita, se amesteca, nu-i mai dai de cap.

Sau poate or fi doar hormonii. Insa imi vine sa-mi iau campii. Nu ca am campi, dar asa e expresia. Urasc instabilitatea emotionala la care sunt supusa mai voit sau mai nevoit. As vrea sa ma simt si eu un pic bine. Se poate? A revenit starea de iritabilitate. Si nu e ca as fi usor iritabila, nu. Sunt iritata. Vreau acasa.

Blogtodoxism numaru’ 2

Am citit ce a scris parintele Bastrix (ce aiurea suna), parintele Dorin, fie. Si recunosc, e o chestie desteapta ce s-au vorbit dumnealor sa faca. Nu stiu daca e nevoie de comunicare intre confesiuni sau nu, e o problema mult prea complexa ca sa mai arunc si eu cu parerea pe marginea ei. Stiu clar ca e nevoie de mai multa comunicare intre noi, oamenii. Pentru ca suntem pe margine sa dam in roboti.

M-am enervat si am stropit si cu ceva ironie postul trecut, nu vreau sa ma absolv de ea, dar nici sa-mi cer iertare. O consider oarecum justificata.

Ce e important e totusi ca nu-mi retrag acuzele. Biserica Ortodoxa Romana este PLINA ochi de prejudecati, coruptie, exemple proaste si asa mai departe. Si blogul citat in postul anterior nu e singurul in care am auzit, fictiv sau nu, ca nu stiu cine “ne fura credinciosii”. Credinciosii, saracii de ei, asa dezorientati cum sunt in majoritatea lor, nu-s totusi proprietatea nimanui.

Inca o chestie pe care in nesimtirea mea nu o retrag(din nou o consider justificata) este problema commenturilor pe blogul sus-citatului Bastrix. De acord ca e blog personal(e personal?), dar subiectul pe care dumneavoastra il tratati, parinte Dorin, presupune multa comunicare cu oamenii. Nu mi se pare corect sa respingeti pur si simplu anumite pareri care, dintr-un motiv sau altul intra in viziunea dumneavoastra la categoria “nepotrivit”. Nu mi se pare fair-play si nu mi se pare nicidecum crestin sa inchizi gurile in halul asta.

Si fiindca veni vorba de comunicare, nu ma pot abtine sa zic si eu doua vorbe. Si anume ca e nevoie de comunicare intraconfesionala inainte sa te apuci s-o faci interconfesionala. Stiti, parinte, Dorin, ce se face in noapta de Inviere in tufisurile bisericilor? Va invit sa va dati cu presupusul. Eu nu l-am gasit niciodata pe Dumnezeu intr-o biserica. Biserica nu e in momentul asta in niciun fel un sprijin sau o cale catre Dumnezeu. Ci chiar un lucru in calea catre Dumnezeu. De fost in biserici am fost. In biserici de toate felurile. Peste tot am gasit numai dezamagire si gol, unde ma asteptam sa fie altceva. Daca intereseaza pe cineva, nu m-am dat batuta in a cauta si daca va mai intereseaza in continuare da, cred in Dumnezeu, dupa perioade de teribilism, de confuzie, de alte lucruri de genul. De bisericile ortodoxe am spus deja ce se face in tufisuri. La protestanti am gasit un tip care se droga. Am auzit si alte genuri de povesti si imi mentin pozitia fata de religie.

De comunicare e nevoie cu carul, peste tot, si se vorbeste peste tot despre asta. Dar e din ce in ce mai greu sa comunici. Poate eu sunt un caz fericit ca nu m-am lasat in cautarea mea, dar o groaza de varsta mea si mai mari care il cauta pe Dumnezeu in biserica (altundeva nu stiu sa-l caute) si apoi fug de el ca de naiba, ca situatia se vede care e.

In fine, asta e blogul meu, sunt parerile mele, la care nu renunt pentru ca in nesimtirea mea tin sa cred ca sunt fondate si daca am ranit pe cineva, sa se duca sa se panseze. Recunosc sincer si deschis ca nu-mi pasa. Am tot incercat sa-mi pese si pe langa faptul ca n-am reusit (de-abia imi pasa de mine), mai e si destul de inutil.

Nu obisnuiesc sa tin discursuri moralizatoare de genul asta dar s-a nimerit acum. Mai ales ca am boala, da domn’le, am boala, pe tendintele totalitariste ale mai sus-numitului Bastrix care selecteaza comunicarea cu cine doreste dansul. Si spune ca e nevoie de comunicare. Ei, hai sa vedem, parinte, ce iese acuma. Sunt chiar curioasa. Cat il priveste pe Patratos, imi ramane la fel de simpatic.

Amin.

P.S.: Sa arunce cu piatra primul care crede ca n-are pacat. Haha.

P.P.S.: Sunt Sabina, alias Cropcircles.

Comentariu

PS:nu sunt Sabina.

          Recunosc ca nu pot, nu am curaj si nu vreau sa citesc disputele dintre cele doua fete bisericesti, pentru ca m-am saturat de psihoza asta generala numita ”cine e mai tare” sau “care pe care”. Asadar, sper sa nu ma inlatur prea mult de la subiect si sa-mi lamuresc niste franturi de ganduri, poate asa voi fi mai impacat.

         Nu am inteles si nici nu voi intelege motivul disputei. Doctrina? Faptul ca enoriasii sunt priviti ca niste halci fripte gata sa fie agatate de altar? Orice biserica trebuie sa-si atraga sustinatorii, dar sa nu o faca prin momire cu lesuri sau cu ura. Sau au fost uitati cei care au suferit din cauza diferentei de doctrina-ereticii au fost asadar niste franturi de povesti pescaresti? Doar cateva kile de carne care nu mai stiu unde sa se duca, sa se reincarneze, sa ajunga in rai sau in purgatoriu? Sa nu se inteleaga ca acuz pe cineva, dar sa nu uitam ca din aceste diferente de doctrina, de contradictii de ideologie, s-a ajuns la masacre, la jafuri la drumul mare si ar fi pacat ca istoria sa-si arate iar coltii.

Doctrina- scuipaturile in numele doctrinei pot fi privite ca iesirile in televizor ale unor diversi politicieni care se injura si se invinuiesc de doctrine false, pe cand, in realitate, vor sa-si elimine adversarul fiindca are mai mult electorat. Imi imaginez un scenariu de-a dreptul misel, in care Iisus Hristos sta rastignit pe cruce, jertfit fiind pentru pacatele noastre(noastre ale tuturor, nu se mentioneaza biserica), in timp ce ortodocsii il trag de mana stanga catre ei, protestantii de mana dreapta, iar speranta intru dansul renaste in randul celorlalti, care nu sunt “activisti” si care il iubesc in mod simplu si nu si-l pretind. Asemenea izbucniri sunt de-a dreptul nefolositoare si nu ajuta la nimic- putem afirma ca biblia e mai “buna”, mai folositoare decat coranul sau ca eminescu e mai bun decat caragiale? nu se pot compara, cum nu se pot compara nici un rasarit la munte cu un apus la mare. Fiecare are rolul sau, locul sau in istorie si nu le putem zadarnici existenta fara sa le distrugem valoarea. Pot afirma ca nu cred absolut deloc in astfel de dispute de doctrina, ci consider aceste dispute un mare joc,inconstient sau nu, ”na-ti-o tie, da-mi-o mie”.  Ele nu fac decat sa ne zdruncine increderea in biserica, fie ea de ce culoare vrea sa fie.Sa nu lasam deci aceste dispute sa ne distruga religia, si sa incercam sa fim mai impacati cu noi insine incercand sa ne indreptam credinta.