m-am intors sa va arat ranile

de data asta n-o sa-mi iasa descrierea.promiteam ca dupa exod o sa ma apuc sa mai scriu, ca macar ma voi gandi la asta in timpul expeditiei. Dar mi-am adus aminte abia dupa ce am coborat. Asadar sa povestesc cum 1) cu putin inainte de Malaiesti simti ca ai lumea sub papuc si-l(o) invarti dupa bunul plac, cum 2) sa te trezesti de dimineata ramas fascinat in fata revelatiei, cu lichid verde iesindu-ti din maxilare din cauza propriei prostii sau cum 3)e sa cobori taras,la fel, din cauza propriei prostii? Mai bine pe rand, oricum descrierea e proasta, mult mai proasta decat setul de imagini blocat in amintire sau decat bucuria traita atunci, pentru prima data. prima data cand merg cu cortul. prima data cand merg la Malaiesti. prima data cand merg pe Vf. Omu. prima data cand am incaltat acesti(acei) bocanci.  prima data cand fac bataturi din aceasta cauza. prima data cand borasc la munte. prima data cand mi-e rau 2 zile la rand.prima data cand stau la foc de tabara. prima data cand a fost ursu’ pe aproape. Prima data cand merg cu rucsacul. Prima data cand strang sticle la munte. Prima data..ce poate fi mai frumos decat prima data?Important e ca m-am rupt pt putin timp, din pacate, de chinul cotidian, si mi-am facut iluzia ca am scapat de probleme. In noaptea dinaintea plecarii, bineinteles, dormit de pe o parte pe alta, cu multe rasuciri si multe intreruperi.Ziua IPloiesti-Busteni-Diham-Poiana Izvoarelor-Malaiesti. O sa incerc sa-mi amintesc doar senzatia, privelistea, atmosfera traita intr-un peisaj cu putin inainte de ajungerea la Malaiesti, dupa atata drum si oboseala si dureri de spate. Deci..cum sa spun..nu este punctul cel mai inalt din Bucegi..nici macar din platou.sub 1700 de m. Dar vezi atat de limpede orasele, localitatile de la poalele muntilor, drumurile( cu borduri sau nu),atat de mici incat cu greu rezisti tentatiei de a fi acolo, printr-o catapultare cu o stanca legata de gat(glumesc). Superba privelistea. Greu de descris. De aceea ma screm atat s-o descriu. Recomand

P-orma corturi, asezat corturi, foc de tabara, relaxare, bautura din pacate, schimb de cuvinte, incercare nereusita de fredonare, lipsa chitara, adormire pe la ora 3 in cort de 4 persoane in preajma a inca 5 persoane.

  Ziua II Initial Malaiesti-Bran, modificat Malaiesti-Vf. Omu-MalaiestiOra 5.iesire din cort, rezemare pe o stanca,drumuri de colo-colo pt a scapa de senzatia ca burta-ti joaca giamparale din cauza unui vin la 30.000/l, ramas o ora in tricou, perplex in fata naturii, mut la toate problemele care m-au supt in orasu’ asta nenorocit. Minunat. Din nou Recomand.Apoi dupa un ceai si dupa hotarari ce au tinut cam pana la 11, urmeaza traseul malaiesti-horn mare-vf omu.drum interesant, frumos, cu privelisti spectaculoase, traseu de la baza hornului pana pe platou de urcat si cu picioarele si cu mainile. Apoi frigu dracu pe platou( parca degera si fotografia). P-orma ploaie, avertizari meteo, incapatanare de a ramane in cort, cedare in fata ofertei de 150 de mii pe noapte  la cabana. Cunoscut tip si tipa din Fetesti, mai putin pantofari decat noi, mai fara bautura pe munte. Dormit zgribulit in sac de dormit-era cam frig. Ziua IIIInitial Malaiesti-Bran, modifcat Malaiesti-BusteniPentru masochistii care citesc aceste randuri, da, am murit de durere, m-am tarat pe jos pana in Busteni, durerea mi-a schingiut trasaturile fetei transformandu-mi pistruii in rani profunde, da, am zbierat si m-am tavalit de durerea asta cronica. Iar aberez. Am suportat, din pacate dovedindu-se ca grupul o cam lua la fuga, tipii din Fetesti asteptandu-ma si ramanand in spate, purtand dialoguri pentru a ma scapa de senzatia aia imputita. Nu e rau ca te doare, ca ai bataturi sau rani sau ce-or fi ele, e rau sa simti ca ramai singur si ceilalti nu te mai asteapta si cumva esti in plus. Atunci mi-am amintit ca voiam sa mai scriu. Am revenit la orasul asta. Si asadar, si la Sabina :). Pe urma,cand am ajuns in apropierea corturilor de pantofari carati de acasa cu dulapul, boxele si casetele cu manele, ne-am amintit ca sacii de gunoi pot fi folositi nu numai pt acoperirea hainelor, cat si pt stransul gunoaielor. Am strans cate PET-uri de plastic am putut duce pana la ghena aflata jos, lasand padurea mai curata cel putin pana a doua zi. P-orma pizza, enervare pe chelner,si apoi ajuns in Ploiesti, acelasi Ploiesti cu manelisti in gara si votca pe scari. Ce-a mai ramas? Amintirea si niste oameni super.  Recomand.