Eh…tineretul din ziua de azi

Sursa se numeste Search Terms.

Deci “um v.a fi primul meu sarut?????”

Iar acum sa-ti raspund la intrebare. Nu stiu cum va fi, dar stiu cum este, si anume foarte indepartat in timp. Mai asteapta. Pot sa te informez ca eventualul partener/partenera (desi am o impresie foooarte pregananta ca esti fata) o sa-ti scoata dintii cu limba lui lipicioasa si o sa-si trimita spionii prin gaurele pana la creierul tau. Ei or sa-ti intercepteze prin niste unde speciale gandurile, iar tu o sa te faci de rusine pentru ca, evident, o sa fii terifiat/a ca nu stii sa saruti si ca in urmatorul moment o sa faci pe tine de rusine si emotie. Dar pana atunci mai e, tu. Bucura-te de viata, epileaza-te, mai da cu putin parfum de-ala de la maica-ta si un picut de rimel si daca n-ai tate ia-ti si tu un sutien din ala care face minuni. Cati ani ai ? 9 ? 10 ? Hai ca stiu ca sunteti o generatie de copii precoce. Pana la urma un amarat o sa se uite si la tine. Si cand iti baga mana pe sub bluza, nu te speria, e doar un control de rutina. In plus, s-ar putea tie sa-ti placa. Dar ai grija, tu, fato, va fi dezamagit cand isi va da seama ca umflaturile alea sunt de fapt vata.

Hai, acum du-te la lectii si nu te mai uita atat la telenovele. Iti tin pumnii cu primul tau sarut. Da-mi si mie un mail cum impresii.

Baietii si fetele

 

Pustiulica asta mic de nici juma’ de metru, nici doi ani si nici 6 dinti adevarati rasariti de prin gingii se repede spre blonda cu ochi albastri si buclele fluturandu-i in vant. Evident, de aceeasi inaltime, aceeasi varsta si aceleasi sentimente cu personajul mai sus mentionat.

Blonda emana figuri, pretentii si fumuri din priviri si din mersul leganat. Tara dupa ea un carucior de jucarie cu o papusa in el. Le purta ca pe niste trofee, cu orgoliul de rigoare si nasul ridicat cu doi centimetri in plus fata de cota lui normala.

Rares, pustiul, evident interesat de JUCARIILE ei, se repede spre carucior sa-l apuce, sa-l posede, sa fuga cu el si cu onoarea ranita a domnitei cu parul inelat. E clar, nu e deloc subtil, dar are instinctul masculin in sange. Pe tine te intereseaza jucariile, omule, jucariile. Nu ochii, nu prezenta de spirit, nu inteligenta, nu farmecul, jucariile, omule, m-ai inteles ?

Raspunsul ei a fost clar nu. ALE MELE, ALE MELE, ALE MELE, striga domnisoara ca din gura de sarpe. Il depaseste pe pusti si dupa doi metri se uita provocator inapoi spre el. Aha, deci nu cedezi din prima. Inca o asculti pe maica-ta. Dar peste cinci-sase ani deja le dai la toti, lasa ca stiu eu. Si dupa inca doi metri se vede clar ca influenta mamei (care are la pantaloni o curea pe care scrie din strasuri “SEX”) isi pierde din putere incet, incet. Pustoaica se intoarce, scapand de sub atentie pretioasele jucarii. Se intoarce, bineinteles sa stea la o sueta cu Rares despre gandacul mare, negru si mort care zace la picioarele lor.  Pe el nu-l intereseaza, femeie. O sa-ti ia jucariile si o sa fuga. Va fi primul care iti va lua ce ai mai scump. Ce esti asa fraiera ? Mai clipeste si tu din ochi, mai arunca cu un farmec si du-te dupa nenorocitul de carucior.

Dar ce noroc ca astia mici au instinctul dar mai departe prea putin se descurca sa-l dezvolte. Peste inca cateva minute, cei doi sunt tot acolo, vorbesc pe limba lor despre gandac, il studiaza, analizeaza, comenteaza. Iar jucariile sunt in siguranta la mama.

Rabdare, peste cativa ani…ce mai show o sa iasa.

Cum am devenit buna de maritat inainte de vreme

Din cauza aluia mare si negru, mustaciosul cu burta care se autointituleaza generic, dar gresit as spune eu, “tatal meu”. Personaj care, in ciuda aparentelor, adaposteste in cutia craniana uriase depozite de produse de curatenie in cele mai largi game - de la detergenti pentru spalare pe creier pana la spray de geamuri.

In afara de produse de curatenie, mai are si cateva vocabule stocate printr-un colt, de obicei negatii sau imperative absolute. Du-te, fa, freaca, spala, sterge, curata, da cu aspiratorul, adu-mi, nu, in nici un caz, fugi de-aici, lasa-ma, nu ma intereseaza, nu mai comenta ca iti mut fata la spate, treaba ta, nu, esti pedepsita, du-te, fa, freaca, spala, sterge curata, da cu aspiratorul, adu-mi.  Lista poate continua in aceeasi maniera pana in panzele albe.

El e omul cel mai fericit can geamurile stralucesc de cat au fost frecate, el e omul cel mai fericit cand toata casa miroase a detergent, Pronto, Domestos. El e omul cel mai fericit cand altii mai nefericiti fac pe sclavii si freaca in prostie, minut dupa minut, aceleasi suprafete deja stralucitor de curate. Indiferent de foamete, de incalzirea globala, de sete, de topirea ghetarilor, de facturi imense. El e fericit cand oglinda straluceste si nu-i nici urma de praf pe biblioteca.

De asemenea, fereasca sfantul sa fie vreo foaie/obiect decorativ/moneda/bancnota/carte/floare/pix/cheie/magnet/jucarie/poza/etcetcetcetcetc… , ca te-a si luat mama naibii. Lui sa nu-i lasi la vedere toate mizeriile, ochii lui sensibili nu suporta vreun obiect nelalocul lui in raza sa vizuala.

In plus, daca il asezi pe canapea (frecata dinainte cu apa si putin balsam de rufe sa miroasa frumos), ii deschizi televizorul pe vreun meci sau telenovele si-i dai o bere, e Paradisul pentru el. Mai mult de atat nu exista, ai atins deja tainele perfectiunii, l-ai pus in contact cu Cunoasterea Universala, in circuitul careia s-a intergat imediat, devenind o parte integranta din Desavarsit.

Si asa am ajuns eu sa fiu experta in curatenie, sa ma pricep la gatit. Cu copiii le mai am din cand in cad, poate e ceva natural. In plus, stiu sa fac nod la cravata, mai si calc atunci cand sunt obligata si, bineinteles sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta, manca-m-ar mama pe mine. (glumesc)

Cat despre mustaciosul de mai sus, ii doresc sa moara inecat cu Pronto Clasic si Ajax Floral Fiesta cu miros de lacramioare.  Sicriul o sa-l las crapat (nu sufera sa vada dulapuri, sertare deschise), lintoliul va fi patat, o sa aiba in picioare sosete rupte si o sa las praful sa se astearna pe pielea lui sensibila. Pentru ca merita, vorba unui slogan tampit de papusele curvulite Barbie.

Sfarsit.

P.S. : Nu accept cereri in casatorie, sunt deja luata. Sic !

Multumesc

E ciudat cum se intoarce totul cand simti ca nu te mai termini nici in mana dreapta nici in mana stanga. E ciudat de frumos ca mana stanga din mana ta dreapta se simte ca o prelungire a ta. Parca s-a facut lumina. Si nu e nevoie sa-mi pun intrebari daca e bine sau nu, sa-mi fac procese de constiinta ca iar imi sar ca un copil prost peste principii. Nu e nevoie sa ma intreb daca intr-o zi prelungirea mea o sa fuga si cu cealalta jumatate. Nu e nevoie sa ma macin regulat, nu-i nevoie sa ma chinui sa-mi dau seama ca esti tu. Te simt. Te stiu. Imi esti sub piele. Ajunge doar sa ma uit in ochii tai si sa ma simt una cu tine. Stiu ca ma vezi asa, goala, fara ziduri, fara aparare, fara circumstante, fara machiaj si trucaje, fara foi de varza si paravane, fara iluzii optice. Ma vezi asa cum sunt si nu mi-e teama. Te las. Te vreau chiar. Am nevoie de tine. Te iubesc si nu mi-e frica sa spun asta. De fapt n-o spun, o simt. Sunt coplesita de simtirea asta si-mi rasare si pe buze. Fara lacate la cuvinte si simtri, fara limite si reguli. Ma uimeste, ma uimesti… Raman in fata ta ca in fata unei icoane, ca in fata unui templu… Ma simt sigura, ma simt eu, simt noi… Si deja e altceva. Ciudat de frumos, iti multumesc. Sincer, din tot sufletul, care nici nu stiam ca-i acolo.

Nu suntem in stare sa fim in stare

Respiram atmosfera asta de rahat si praf docili, cuminiti si cu o placere educata, ce se ascunde in spatele unei indignari fabricate, false si de prost gust. Nici sa ne suparam nu mai stim, nu mai stim nici macar sa injuram sanatos ce e stricat in societate SI APOI sa facem ceva pentru asta. Nu mai sunt nici nervi, nu mai e nici suparare pentru ca nu mai are de ce sa fie.

In fond de ce s-ar supara cineva cand totul ne convine de minune ? Ne plangem ca niste pui de curca sa ne vada vecinu’ Gicu si vecinu’ Gicu se plange sa-l vada Gina si Gina se plange s-o aud eu. Ca pana la urma lacrimam la aceleasi vesnice telenovele (de pe Acasa sau din viata de zi cu zi), bem aceeasi bere proasta la meciuri si scuipam coji de seminte unul in capul altuia. Toti la fel, ca pe un reflex, ca niste roboti fara altceva decat circuite electrice.

Facem ce fac toti dar ne place al naibii sa criticam. Bineinteles, ca sa ne auda Gicu’ sa-l auda Gina s-o auzim. N-avem viata, dar ne place sa descoasem pseudo-vietile altora. Ca da bine. Ne facem unghiile de la picioare rosu aprins, desi sub ele e mult jeg. Si Gicu stie ca Gina a vazut ca stim ce e sub oja, dar ne place sa stralucim in aparente si stelute si inimioare si fluturasi si pupici dulcici si dragoste multa.

Ne balacim in propriile dejectii si dupa aia ne intrebam de ce pute. Normal ca dam vina pe GicuGina, pe Ceausescu, pe Columbeanu, pe Andreea Marin, pe Che Guevara si pe Tyranosaurus Rex.

Ne place sa ne situam pe norisori deasupra tuturor si sa vorbim in concepte si idei. Ne place sa scuipam in transpiratia si eforturile altora. Bineinteles ca noi am fi putut transpira mai artistic, mai cu sclipici si stelute. Ne place sa lasam treaba pe mana altora si sa ne mandrim cu ea, cand e deja facuta si livrata calda.

Ne place sa ne jucam de-a “unde-am pus istoria ? cine ne-a furat istoria ?”. Sa invinuim pe unu’, pe altu’ si pana la urma sa ajungem la concluzia ca ne-a cazut istoria din buzunar cand mergeam la mall cu parcare pe nivele si haine trendy si agatat partide bune. Normal, mall construit pe locul unei cladiri din patrimoniul national, si parcarea pe locul unei biserici/manastiri.

Ne facem ca nu stim, cand de fapt nu vrem. Cand de fapt acolo unde trebuia suflet si minte s-a cascat un hau. Acolo unde televizorul a inlocuit cunoasterea, unde sexul a inlocuit dragostea, unde minciunile au inlocuit istoria, acolo e o gaura neagra in loc de suflet, minte, constiinta.

Suntem, sunteti niste prosti.

J’accuse.

Putem schimba asta, dar oare suntem in stare sa fim in stare ? Normal ca nu, tre sa ne rujam ca in douaj de minute iesim la agatat.

Cine imi spune si mie…

Cum se gadila cu adevarat bine si profesional ? Dau multa bere pentru asta. Multumesc.

Libertate ?

Niste versuri care mi-au dat de gandit…

Georg Danzer- Die Freiheit

Vor ein paar Tagen ging ich in den Zoo
Die Sonne schien, mir war um`s Herz so froh
Vor einem Käfig sah ich Leute steh`n
Da ging ich hin, um mir das näher anzuseh`n
Da ging ich hin, um mir das näher anzuseh`n  

&quotNicht füttern" stand auf einem großen Schild
&quotUnd bitte auch nicht reizen, da sehr wild"
Erwachsene und Kinder schauten dumm
Und nur ein Wärter schaute grimmig und sehr stumm
Und nur ein Wärter schaute grimmig und sehr stumm  

Ich fragte ihn: &quotWie heißt denn dieses Tier?"
- &quotDas ist die Freiheit" sagte er zu mir
Die gibt es jetzt so selten auf der Welt
Drum wird sie hier für wenig Geld zur Schau gestellt
Drum wird sie hier für wenig Geld zur Schau gestellt  

Ich schaute und ich sagte: &quotLieber Herr,
Ich sehe nichts, der Käfig ist doch leer"
- &quotDas ist ja grade" sagte er &quotder Gag
Man sperrt sie ein und augenblicklich ist sie weg
Man sperrt sie ein und augenblicklich ist sie weg"  

Die Freiheit ist ein wundersames Tier
Und manche Menschen haben Angst vor ihr
Doch hinter Gitterstäben geht sie ein
Denn nur in Freiheit kann die Freiheit Freiheit sein
Denn nur in Freiheit kann die Freiheit Freiheit sein

Traducerea (chinuita) imi apartine :

Acum cateva zile am fost la gradina zoologica

Soarele stralucea, sufletul imi radea.

In fata unei custi am vazut lume adunata

M-am dus intr-acolo sa vad totul mai de aproape.

“Nu hraniti animalul” statea scris pe o placa mare

“si va rugam nu-l intaratati, e foarte salbatic”

Adulti si copii se uitau prosteste

Si doar un paznic se uita mut si furios.

Am intrebat “ce animal este acesta ?”

Si mi-a raspuns “se numeste Libertate”

E un anila foarte rar intalnit

Si de aceea este expus aici pe bani putini.

M-am uitat si mi-am zis “Doamne mare”

Dar nu vad nimic, cusca e goala.

Imi spune “tocmai asta e poanta”

O inchizi si intr-o secunda nu mai e.

Libertatea e un animal demn de mirare

Si unora le e frica de el

Dar in spatele gratiilor se micsoreaza din ce in ce mai mult

Pentru ca doar in libera poate Libertatea sa fie Libertate.

Versurile au farmeculo lor in germana, dar…dau de gandit in orice limba.

Matza din opozitie

Grasa, tarcata si impasibila sta si se uita la trecatori. Din spatele termopanelor si vitrinelor cu “PNL si PD sunt naspa” “minciuni portocalii” si alte slogane pur si etern pesediste.

Te priveste sfidator, cu un aer de “ma doare-n co(t)ada” si se gudura pe langa pozele cu realizarile pesedeului si cred ca mai ales pe langa poza cu Nastase, daca o exista asa ceva.

Graia limba populara si de cartier ca animalele seamana stapanilor. Hai nu serios, mi-ar fi venit sa zic. Pana am vazut-o pe doamna matza, sau domnul motan, dupa caz. Daca Nastase i-o fi numarat sau nu ouale ( in caz ca are ) nu se cunoaste, dar se cunoaste de la o posta ca apartine sus-numitului partid. Intre ghilimele, partid.

Privirea animalului nu-i nici macar electorala, nu-i un ranjet de Cheshire, nu-i un rictus de hiena, ci un fenomen de “mai da-ti-va dracului ca mie nu-mi pasa, atat timp cat am grasime”. Nu stiu daca matza respectiva prinde soareci prin colturi sau e hranita pentru alte servicii, dar presimt ca a zgariat cativa membri ai PC, PNL, PD. PRM-ul e un pic mai departe si am impresia ca ei adapostesc stoluri de pasarele, nu feline.

Probabil matza e luata drept mascota, dar eu as zice ca sub mustatile de felina obeza se ascund cateva capete de Cerberus, poate tot obez, saracutul. Pe mine ma speria, ma enerveaza, ma irita, dupa caz si dupa stare. Am incercat s-o sperii si eu, dar n-a schitat niciun gest. Nu m-a improscat cu venin, nu s-a miscat un milimetru macar, doar a clipit impasibil ca sa ma scoata pe mine din minti.

Plus ca nu stiu de cand e acolo, dar are radacini bine impamantenite. E, cum s-ar zice la o adica, dintotdeauna. Are gheare, grasime, mustati, urechi ciulite si tare cred eu ca si oua.

In fine, mai ziceam ca animalele nu le seamana stapanilor ?

A doua viata

Nah ca am vrut si eu sa vad ce e cu Second Life asta…

Si ma joc eu si ma joc. Si al naibii joc, ma prinde. Si mai fac o sarcina, si mai invat o smecherie. Si asa ajung de la introducere la Help Island. Si dupa o tzara de plimbat in Help Island si stat putin pe o banca si admirat arta, ajung undeva. Nu stiu, frate, nici eu unde sunt. Dar vorbesc cu o tehniciana de calculatoare care vrea sa ma faca stripperita.

Si instinctele mele salbatice preiau controlul. Da, mah, ia sa vad cum e sa iti dai hainele jos pentru bani. Si cica poti sa faci si bani reali din chestia asta. Cum ar fi ? Prestez in Second Life si am bani pe bune.

Ma rog, eram si eu curioasa. Ceea ce ma sperie insa e ca generatia mea are tendinta de a prefera lumea asta. Pana si eu, te prinde usor, poti sa fii cum vrei cu mai mult sau mai putin efort, nu te costa nimic sa fluieri o tipa care-ti place, ea s-ar putea chiar sa-ti raspunda favorabil si e gata viata virtuala.

Si acu’ te trezesti ca te-a tras inauntru si parca e mai albastru cerul acolo si si si…

Dar nu, prefer sa simt totul pe pielea mea, prefer sa ma doara, prefer sa mor de foame, sa sarut buzele pe care le ador pe bune si nu sa-mi dau niste haine programate jos pentru Linden Dollars.  Nici pentru dolari adevarati.

Poate sa fie o experienta interesanta, care nu doare, dar pe bune, prefer viata reala, cat de grea ar fi, cat de dura, cat de frumoasa (pentru ca asa e).

VOT CA e bine sa te si distrezi din cand in cand

 

Cu Pepsi.

P.S. : Twist.

P.P.S. : Ce nasol sa fii lucid printre ametiti, afumati, beti.