Thou shalt not wish your girlfriend was a freak like me

Generally, it’s very stupid sa postezi versuri de piese. De data asta fac o exceptie, pe buna dreptate. Here it goes, cele zece plus porunci :

Dan Le Sac vs Scroobius Pip-Thou Shalt Always Kill

Thou shalt not steal if there is direct victim.
Thou shalt not worship pop idols or follow lost prophets.
Thou shalt not take the names of Johnny Cash, Joe Strummer, Johnny Hartman, Desmond Decker, Jim Morrison, Jimi Hendrix or Syd Barret in vain.
Thou shalt not think that any male over the age of 30 that plays with a child that is not their own is a paedophile… Some people are just nice.
Thou shalt not read NME.
Thall shalt not stop liking a band just because they’ve become popular.
Thou shalt not question Stephen Fry.
Thou shalt not judge a book by it’s cover.
Thou shalt not judge Lethal Weapon by Danny Glover.
Thall shalt not buy Coca-Cola products.
Thou shalt not buy Nestle products.
Thou shalt not go into the woods with your boyfriend’s best friend, take drugs and cheat on him.
Thou shalt not fall in love so easily.
Thou shalt not use poetry, art or music to get into girls’ pants. Use it to get into their heads.
Thou shalt not watch Hollyoakes.
Thou shalt not attend an open mic and leave as soon as you’re done just because you’ve finished your shitty little poem or song you self-righteous prick.
Thou shalt not return to the same club or bar week in, week out just ’cause you once saw a girl there that you fancied but you’re never gonna fucking talk to.

Thou shalt not put musicians and recording artists on ridiculous pedestals no matter how great they are or were.

The Beatles - Were just a band.
Led Zeppelin - Just a band.
The Beach Boys - Just a band.
The Sex Pistols - Just a band.
The Clash - Just a band.
Crass - Just a band.
Minor Threat - Just a band.
The Cure - Just a band.
The Smiths - Just a band.
Nirvana - Just a band.
The Pixies - Just a band.
Oasis - Just a band.
Radiohead - Just a band.
Bloc Party - Just a band.
The Arctic Monkeys - Just a band.
The next big thing - JUST A BAND.

Thou shalt give equal worth to tragedies that occur in non-English speaking countries as to those that occur in English speaking countries.
Thou shalt remember that guns, bitches and bling were never part of the four elements and never will be.

Thou shalt not make repetitive generic music

Thou shalt not make repetitive generic music

Thou shalt not make repetitive generic music

Thou shalt not make repetitive generic music

Thou shalt not pimp my ride.
Thou shalt not scream if you wanna go faster.
Thou shalt not move to the sound of the wickedness.
Thou shalt not make some noise for Detroit.
When I say “Hey” thou shalt not say “Ho”.
When I say “Hip” thou shalt not say “Hop”.
When I say “he say, she say, we say, make some noise” - kill me.
Thou shalt not quote me happy.
Thou shalt not shake it like a polaroid picture.
Thou shalt not wish your girlfriend was a freak like me.
Thou shalt spell the word “Pheonix” P-H-E-O-N-I-X not P-H-O-E-N-I-X, regardless of what the Oxford English Dictionary tells you.
Thou shalt not express your shock at the fact that Sharon got off with Bradley at the club last night by saying “Is it”.
Thou shalt think for yourselves.

And thou shalt always kill.

And here is the link. Simply good. No more comments.

O( )da pentru Mihaela

Curva frumoasa cu ochi de copila

Idei stralucite, privire umila,

Cu tate iesite si fundul lasat,

Atitudine hippie, par usor ondulat

Tarfa pedofila cu suflet frumos,

Te-am iubit, oh, te-am iubit intr-un iulie calduros

Tarfa pedofila cu gandul curat,

Te-am iubit, te-am iubit si te-am zgariat.

Stateam in coate, visand pe cearsaf,

La stele si luna, la apa si praf,

Sarutul amar cu gust de tutun

Mi-ai cazut in genunchi si mi-ai spus ca sunt bun.

Tarfa frumoasa,pasionata de frectie,

Era clar, foarte clar ca aveam erectie.

Am vrut sa ti-o var, ai vrut sa mi-o sugi.

Te-am privit dand din genele mele lungi.

Curva de lux cu pretentii de profa,

Eminescu, Bacovia iti erau proiectul,

O, futu-te-n gura, fiinta abjecta !

Cinci cuvinte doar, si-au facut efectul.

P. S. : Dinstinsei profesoare suplinitoare Butoi Mihaela, cu dragoste si cu pupici, te pup fato !

Eul liric

 

Azi l-am cunoscut pe eul liric. Mergeam pe strada, usor cufundata in gandurile mele cand l-am recunoscut, dupa niste trasaturi vagi, aclamate peste tot.

Consemnez cu uimire ca tipul e blond, cu o tunsoare putin adusa la spate, relativ inalt si cu o cromatica oculara curioasa. Nu e slab, dar nici gras, cum se spune in popor, potrivit. Merge destul de leganat, e usor de recunoscut dupa privirea sticloasa, care te parunde.

Bineinteles, am tinut neaparat sa dau mana cu el, sa-l strang in brate si sa-i verific consistenta epidermei faciale cu buzele. Si ca sa vezi dom’le, eul liric exista. Bineinteles, isi poarta cu mandrie marcile imprimate pe tricou, si anume : formele verbale si pronominale de persoana I respectiv persoana a II-a, interogatii si exclamatii retorice. Poate or mai fi si altele, dar ori am uitat eu comentariile papagalice dintr-a opta, ori nu mai aveau loc pe tricoul omului. Putea sa si le puna si pe adidasi, parerea mea.

Din respect pentru dragii nostri critici literari de saptescinci de euro centi, m-am facut ca am uitat sa-l intreb pe stimabilul de ce mama ma(-)sii se amesteca in si-asa deplorabila poezie predata bietilor elevi de gimnaziu si liceu, de ce se crede el miezu’ in toate poeziile, imnurile, odele, poemele in versuri sau proza.

Dar uite, ma, ca exista si l-am si pupat. Parol !

interviu cu MINE

Azi, doamnelor si domnilor discutam cu o personalitate marcanta ce inglobeaza un infinit de entitati intr-o subtire coaja epidermica. O somitate in materia artelor, autoare a nenumarate volume, ce are la activ regia a 35 de filme sclipitoare, cantautoare cu o voce sublima ( isi compune singura muzica si textele), doctor in stiinte, cu teze inovative in domeniul ecologiei, fizicii cuantice si atomice, descoperiri importante in matematica si chimie. In fine, un briliant al culturii si istoriei, autoritate in ceea ce priveste lingvistica, personalitate ce detine atatea alte calitati pe care, s-o spunem pe sleau, nu-i asa, ne-a rugat insistent sa nu le dezvaluim din ratiunea unei modestii absolute. Sa n-o mai lungim, dragi spectatori si telespectatori, stim ca suspansul a ajuns la paroxism, deci sa-i dam drumul, va vom dezvalui numele acestei personalitati marcante in istoria mondiala, azi vorbim cu, *para-pa-pam*, ilustra ***.

*Aplauze in sala*

*Regizorul de platou aprinde semnul stop pentru aplauze, insa acestea nu inceteaza, se observa o frenezie, o efervescenta de domeniul inimaginabilului in randul spectatorilor*

- Buna ziua, ce onoare sa va aflati printre noi. Pana la primul calup de publicitate vom da sansa publicului lucrarilor dumneavoastra mirobolante sa va adreseze intrebari. Da, dumneavoastra, doamna cu ghetute roz.

- De unde va inspirati in opera dumneavoastra ? Poate un univers paralel, un univers eteric, exceptional, de domeniul oniricului…sau…?

- Hmmh…hmmh…(moment de tensiune absoluta). Nu am inspiratie decat atunci cand nu expir. Da, urmatoarea intrebare, as sugera ceva mai provocator. Dumneavoastra, domnul cu mustata, da domnule, dumneavoastra, grabiti-va ca timpul este limitat. Stati domnule linistit, nu lesinati… Dar se pare ca va trebui s-o aleg pe domnisoara in rosu. Spuneti va rog.

- Da, as dori sa stiu, daca nu va deranjeaza, ce surprize mai pregatiti publicului…

- Draga domnisoara, ma deranjeaz, urmatoarea intrebare.

- Un nou volum in pregatire ?

- Se intituleaza ” Intamplari anecdotice, filosofice, spirituale, scurte si lungi cu cacat”.

-Ne cititi una dintre ele ?

- De care, anecdotica, filosofica, spirituala, scurta sau lunga ?

- Ne ironizaaaaati cu umorul dumneavoastra de zeita. Pe cea mai usoara, va rugam.

*isi drege vocea* - ” Sunteti cacati cu ochi si asa de mult imi place sa va scuip intre ochi “. Asta a fost una trista.

The End.

Nota ulterioara : pe parcursul interviului televizat, s-au semnalat circa 45 de cazuri de lesin in fiecare judet, 3 morti (ce trist, dar ce frumos…), 5 izbucniri subite ale diabetului si un infinit de lacrimi.

Intr-o alta dezordine totala de idei, mi-e sila.

Relatively emotional mumbo-jumbo

Cuvinte se pierd, cuvinte se spun unele peste altele. Nu pot sa ma hotarasc, nu vreau sa pot, nu stiu de ce. Contrabalansez cuvinte cu simtiri, cu priviri, cu mai stiu eu ce porcarii melancoliste sau melancoolice. Contrabalansez ceva cu nimic si, ce ciudat,  chiar eu n-am nici un echilibru, nici o simetrie, nici un centru de greutate, dammit, nici o axa. Bizar cum trec de la o stare la alta, de la un mine la alt mine si de la un tine la alt tine. Ce emotionant, ma sparg pe asfalt si in loc de sange curge cerneala din teasta mea in forma de pusculita sparta in cioburi lucioase pe jos. Ha-ha-ha. Sunt un fel de reprezentare ironica a mea. Nu ca m-ar afecta in vreun fel, poate asta face parte tocmai din ironia asta a naibii pe care nici eu nu o mai inteleg. But darling, what a charming night to waste on relatively emotional mumbo-jumbo. Chiar asa.

Draga jurnal,

Azi mi-am mai stors cateva cosuri. Si sunt sictirita. Nu stiu de ce. Plus ca mi-e frig… Everybody’s gonna love today love today love today, anyway you want to, anyway you’ve got to.Hai nu serios, sweetie, tararirari-iuhu-rarirari-iuhu and so on and so forth. Mai ca-mi vine sa dau din fund. Doamne, pe bune ca-mi vine sa dau din fund. Dar mi-e frig si sunt sictirita. Cam atat p ziua de azi, mult iubiul meu jurnal. Mai vorbim si maine. Te pup, tu.

Later edit :  “After one months, I am stand up in balcony, some bom(b) come for my eyes. My eyes gone, eh, my eyes gone in pond/palm (?!) now I have only one eyes. I am sad, until now I no married any man after.” Fascinating.

It’s always tea time !

 

Lasandu-l la o parte pe Caroll care habar n-are cat de postmodern a ajuns, azi e zi de ceai. Stare De Ceai. Doar atat, sublima, pura, inaltatoare, divina, animalica, depravata si murdara. Toate in acelasi timp, topite in obiectul adoratiei, o cana mare de ceai fierbinte de mere. Cu trei lingurite de zahar, cu ura si cu dragoste. Bauta in cea mai sfanta si perversa liniste si singuratate, in varful patului, cu ochii inchisi, pe intuneric. Musai sa friga la limba si sa scoata aburi care se simt pe fata si nu se vad in aer pentru ca repet, e intuneric. E bezna si liniste si eu doresc sa devorez un ceai ca pe un trup fraged si suculent si frumos mirositor. Pana la ultima picatura. La naiba cu dilemele zilnice. Sa fie liniste ! Si a fost liniste.

“Vai de urechile si de mustatile mele cat de tarziu s-a facut. Regina ! O sa se infurie regina ! “

Deci, ma duc sa imi fac un ceai.

Frustrari

-Bai, pe bune, de ce tii tu neaparat sa te auto-flatezi si prin asta sa ma desfiintezi pe mine ? Esti maniac. Pune o pauza si asculta-ma.

-Aha. Deci asta crezi tu despre mine ?

-Daca vrei sa ma mai vezi vreodata, ergo daca ieri sau alaltaieri sau cand o fi fost, n-a fost teatru, taci si asculta-ma pentru prima oara in viata ta.

-Continui sa-ti mentii parerea despre mine ?

-Desi sunt prea indulgenta, dar te iubesc, boule, te iubesc, ce nu intelegi ?!?, desi sunt prea indulgenta, la urmatoarea replica egocentrica si autoflatanta si mai stiu eu ce, tip. Urlu. Racnesc. Iar daca si dupa asta te impotrivesti, mi-am luat zborul spre tarile calde. La tine aici s-a facut cam frig.

-Si cand o sa-ti dai seama ca si aco…

-TACI, IDIOTULE, TACI SI ASCULTA-MA ! Vezi ca pot urla si mai tare sa auda vecinii. Ce proasta sunt, deja ii mai dau o sansa sa ma ignore, deja ma are, deja isi bate joc de mine, de fapt ce spun eu aici, inca de la inceput a fost…

-Bine, te ascult. Dar spune repede ca in 5 minute vine Vali sa-mi aduca ceva si trebuie sa ma duc cu el.

-Norocul dumneavoastra, distinse domn ca ma fac ca nu observ ca sunt doar niste cuvinte spuse de forma. Oricum e un pas inainte pentru dumneavoastra sa spuneti asa ceva pentru simplul inconvenient ca sederea mea in viata dumneavoastra, care, sa recunoastem, v-o face mai comoda, e pe cale sa se sfarseasca intr-un tragic si subit “Pa, am plecat. Zbang !”. Dar sa revenim. De ce mama naibii te crezi cel mai frumos ?

-Pardon, eu sa cred…

-Putina liniste ca n-am terminat. Nu te simti flatat, ai pielea fina, mirosi frumos, iti sta bine si neras, in ochi ai ceva luminos ce n-am mai vazut pana acum, dar sa nu crezi ca daca deschid ochii n-o sa mai vad. Esti frumos dar nu cel mai. Si nu stiu de ce am impresia ca si asta incepe sa paleasca, usor, usor.

-Nu stiu de ce iti schimbi…

-Asculta-ma. Azi am dreptul sa vorbesc fara sa fiu intrerupta. Si de ce te crezi cel mai destept ? Cel mai amuzant ? Cel mai sensibil ? Cel mai deosebit ? Cel mai cultivat ? Esti destept. Si prin asta, scuze ca ti-o spun dar pe mine ma flatez, nu pe tine, ca nu m-as culca cu cine stie ce prost , asta sa-ti fie clar. Esti destept dar nu suficient cat sa stii sa ma tii langa tine. Sau poate nici nu-ti dai silinta.

Cu riscul sa fiu cliseica, nu stiu ce se petrece in capetele voastre. Nu ma intelege gresit, daca ar fi fost sa ajung la “barbatii sunt mitocani si prosti” as fi deja lesbiana. Asa ca o paranteza m-a tentat ideea, o femeie ar sti mai bine unde vreau sa fiu atinsa si ce simt. Mai bine ca tine, oricum. Nu ca nu stiu sa apreciez o calitate la un barbat. Dar la tine ma cam uit in gol cand vreau sa apreciez ceva. S-au cam dus toate.

Esti deosebit, si sensibil, si toate cele, dar sincer nu stiu pe unde le ascunzi. Ma faci sa ma simt ca o femeie maritata cu frustrari sexuale. Chiar, de cand n-am mai facut-o si noi calumea… Zici ca ma tii pe ratie. Si apoi te mai miri de ce ma apuca urlatul. Ai uitat sa ma atingi, idiotule. Si nu stiu de ce naiba iti spun asta dar inca te mai iubesc. Doar asa, matteroffactly. Doar ca te rog frumos sa nu ai vreo idee stralucita ca asta o sa ma opreasca din a iesi pe usa la urmatorul moment de brilianta mitocanie.

-Iubito, vreau sa lamurim… Ma astepti putin, trebuie sa ma duc cu Vali sa luam un procesor nou, merge rupere, ni-l da pe gratis tipu’ .

-Prea tarziu iubitel. Ultima fraza ti-a post fatala.

Imi pun tenesii in cea mai mare graba, imi iau geanta si am plecat de-aici.

-Pa, am plecat. Zbang !

Life for rent

Cu gauri in maini, in stomac, in craniu si pe undeva prin spatele sternului, ma apuc sa fac socotelile. Nu m-am hotarat inca daca le fac matematic sau nu, dar am impresia ca nu or sa se opreasca aici…

Here it goes : - au ramas douazeci si cinci de milioane sapte sute cincizeci si trei de mii o sute optzeci si noua virgula paispe cuvinte nespuse, care poate ar merita cateva secunde sacrificate din viata mea fara valoare. Mi-ar placea sa stii vreo doua dintre ele. Macar atat.

-doua sute de mii si inca jumate de lucruri nesimtite inca

- o esarfa mov, niste manusi, o bratara, un pliculet de zahar tos ( pe care nu l-am mai pus in ceai la munte, mai stii ? ), un volum de bacovia in piele, un con de brad, niste poze ( pe care nici acum nu mi le-ai dat…)

-niste lacrimi, trebuia sa fie si asa ceva, niste zambete, niste uitari si niste orgasme, niste minciuni si niste sperante, trei sandvisuri si-un ceai de menta, o lume inchisa acum si niste vise care au ramas pe undeva pe la granita dintre prahova si ilfov.

-ceva greseli, ceva reusite, niste banci intr-un parc, cateva promisiuni si No Ordinary Love, un 20 in fiecare luna, un sms care n-a ajuns la timp, un tren deraiat si o droaie de amintiri.

-un dus pe care nu l-am facut, o groaza de bani, prima data cu inter city-ul, ultima oara in gara, un tremur, niste sfaturi, putina viata fierbinte prin vene, o moneda de 5 000, un beep de pe fix, o vanataie pe picior, de fapt atatea vanatai peste tot, niste regrete, niste intelepciune si niste maturitate.

-doua sute de grame de lume mov, o suta cincizeci de verde-rosu si un varf de lingurita de scortisoara

-o discutie pe messenger, una pe gtalk si o postare de blog pe Y360, un cd cu poezii aranjate fain intr-un pps, niste muzica si o plapuma peste toate astea.

Asta a fost tot. Asta n-o sa fie niciodata tot dar e mai bine sa ma fac ca nu stiu si sa caut ceva inteligent de zis. Vietile se innoada, dar le mai si desfacem. Sa stii ca ai buzele moi. Pa.

P.S. : Era sa uit, a mai ramas un bilet de tren. L-am gasit.

Life for rent. Pretul e negociabil.

viata unltd & co

In viziunea mea de copil (prost sau nu), timpul a fost o inevitabila si imperceptibila curgere, fluida si pufoasa. Spre ce ? Habar n-am avut. Spre orice, probabil. Spre nimic. Spre tot aia. Timpul a fost mereu o joaca de-a mea, cu regulile mele, bineinteles. Si daca am dat-o vreodata in bara, mi-am permis luxul sa sterg cu buretele si s-o iau de la capat. Eu faceam regulile, ce mama naibii ! Poate inca mai e putin asa…

Ieri insa, timpul meu infinit m-a intrebat cati ani am. Saispe multi inainte multumesc la fel. Apoi s-a concentrat in niste zambete de copil, amintiri si povesti de acum si de demult, mi-a facut cu mana si s-a dus fara sa-mi dau seama incotro a luat-o. M-am uitat la poze. Nu pozele mele, astea nu ma ating. Nu inca. Poze de acum 70 de ani, cu oameni pe care i-am cunoscut, cu vieti in care m-am amestecat si eu candva. Poze de acum 50 de ani, de acum 30, 20,15 ani…

Involuntar, pe nesimtite, m-a prins melancolia. M-au prins pozele astea vechi, m-au prins vietile si realitatile incrucisate, m-au prins varstele, m-a prins timpul, m-a prins uimirea…

Ceva mi-a spus ca timpul nu merge decat inainte si ca n-ai cum s-o mai iei de la capat. Si nu stiu de ce, m-am intristat. M-a prins un sentiment de inevitabilitate, de inutilitate. Timpul nu iarta si credeam ca stiu asta. Mi-au spus-o multi. Doar ca acum m-a lovit in plin.

Bunica n-a avut mereu riduri. Era frumoasa, era desteapta, avea sani si picioare frumoase, avea un sot bogat, masini, rochii, coafuri, copii, prieteni, zambete… Bunica, fiinta asta singura de acum, parasita de toti, pe care nimeni n-o mai baga in seama… Fiinta asta care isi gaseste speranta in orice raza de soare, sau cel putin incearca asta cu disperare, a avut o viata reala… Mama a fost frumoasa, a fost tanara, a fost slaba si la moda. A stiut sa zambeasca cu farmec… Au fost femei, au inflorit in adevaratul sens al cuvantului…

Si apoi te ofliestei, te alterezi… Se acumuleaza esecuri si frustrari pe care nu le mai stergi, nu mai esti copil, nu mai faci tu regulile… Se acumuleaza riduri, poate de la atatea zambete frumoase, se acumuleaza tristeti si bucurii, renuntari, greseli, reprosuri, suturi in fund…parasiri…

Si dintr-o data nu mai esti ce-ai fost, esti doar o umbra, putin mai mica, putin mai sifonata, care merge spre si mai putin… Dintr-o data viata devine o amintire si te agati de ea disperat sau resemnat…

Timpul nu iarta, si credeam ca stiu.

De fapt stiam, dar acum stiu ca intr-o zi, o sa fiu eu in pozele alea. O sa-mi fie si mie dor. O sa ajung si eu la capat.