De ce-ar trebui sa stiu mereu de ce? De ce-ar trebui sa nu ma mai joc…?
Nu e in intentia mea sa fac greseli, dar daca nu le-as face, as gresi fata de mine. Nu inteleg de ce mi se pare ca asta e un pariu pe care orice as face, il pierd. Am destul curaj sa vreau tot si destule resurse sa am tot. Si totusi…pe undeva s-a pierdut ceva.
Cu toate astea, nu pot fi altcineva decat mine. Nu pot.
De niste ore bune stau si inghet. Daca stau sa ma gandesc, sunt cateva zile poate. Tot ce se poate.
Si ma bate soarele prin geam, dar parca tot frig e. Am pus pe mine tot ce puteam sa pun. Am pus si regretele, si trecutul si viitorul. Si nimic.
As vrea foarte tare sa ma plimb aiurea pe strazi. Dar pretentiile mele in ceea ce priveste compania ma tintuiesc pe scaunu’ asta nenorocit. Sa citesc nu pot, de mancat am mancat, de muzica, nu stiu cum fac dar nimeresc numai bucati din astea care te ingheata si mai tare. Ca de exemplu:
Netul merge prost, multumesc de intrebare. Asa ca cine vine si cum mine la o tura de teren? Avertizez ca sunt cu curu’n sus, deci exclus slabi de inger.
Carrefour. Ploaie. Coafura rezista.
Si cozile rezista si se prolifereaza. Si daca nu ma credeti, va invit sa vedeti cu ochii dumneavoastra din dotare ca personalul din conducere s-a gandit ca magazinul duce lipsa de cozi. Prin urmare, au mai instaurat o coada unde sa poata fi priviti toti fraierestenii cum se bulucesc. Si ca sa-i faca intr-adevar sa se buluceasca, le-au zis sa stea la respectiva ma scuzati coada, ca e rost de castig.
Fraierestenii ametiti de vocabula cu perspective de imbogatire, se inghesuie cu niste biletele dragute si albastre sa le citeasca Pythia automatizata de noroc la bani. Si uite asa se inghesuie dragii de ei, cu cosuri sau fara, cu femei si copii, cu sacosele dand pe-afara de chestii diverse, isi rup respectabilii spatele in vederea vreunei minuni. Care nu se intampla.
In timp ce mai sus numitii stau rabdatori la cozi, dintr-un acoperis de OMV rasare mandretea de curcubeu care se intinde in marea gradina a supermarketului frantuzesc. Sa vrei, sa nu vrei, iti scapa pungile din mana de emotie. Si chiar lasand mistourile la o parte, curcubeul a fost pe buna dreptate ceea ce s-ar numi un fenomen “misto”, la care am stat personal cu gura cascata pret de un minut sau doua. Dupa care i-am descoperit si replica mai putin observabila, creata de perdeaua de ploaie. Dupa care am deschis portbagajul si am inceput sa asez convenabil cumparaturile in transul.
Extazul provocat de rogvaiv a culminat cu urcarea in masina, care odata pornita a inceput sa cante o creatie romaneasca de mare antren, ce suna mai mult sau mai putin asa: aia-ieche-ieche-aia. Drept pentru care mai sus-numitul extaz s-a dizolvat rapid, intr-o admiratie profunda pentru piesa minunata.
Aceasta poveste are mai mult sau mai putin un sens. Daca nu-l gasiti, mai cautati-l si daca va plictisiti, aflati ca ma apucase dorul de depanat, ca in Hanu’ Ancutei, ca o adevarata Sadoveana capitalista ce ma aflu.
De mentionat post-scriptum ca am chiorat de tot. Se pare ca prezenta ochelarilor imi ameninta cu permanenta-i toate momentele vietii.
Plus ca mi-am luat halva, de care imi era sincer dor, dar am descoperit ca din ce era odinioara a mai ramas doar o umbra trista. Creca o fac cu prafuri.
Gata.
A ramas pustiu si nemazgalit pe aici. Desi am trecut in fiecare zi. Dar la fel parca au trecut si subiectele cu care as fi pierdut timpul scriind.
Am ajuns, sub influente venite via firul de conexiune, sa urasc netul pentru ca rateaza inceputurile, facandu-le prea reusite din prima. Pentru ca nu lasa loc de fastaceli si inrosiri sau iritari originale. Sau orice s-ar mai putea incadra de la categoria inceput.
Am vazut cum se face munca mai comoda si dezirabila. Niste indivizi uvrieri stateau pe scaune, unul langa altul, mai ca ai fi zis ca erau la pescuit, doar ca in maini aveau dupa cum urmeaza: In stanga o gustarica sub forma de sandwich, in dreapta unealta muncii. Recte pensula. La cate-un picior de scaun, cate-o cutie cu vopsea rosie. Domnii spuneau bancuri, vopseau cu sarg si mancau stand comod pe scaun. La intervale regulate, cei doi respectabili isi mai mutau din cand in cand obiectul confortului spre bucata mai nevopsita de gard. Napoleon e depasit, nemaipunand la socoteala faptul ca era scund. Na!
Si-apoi, am mancat o ciorba de burta… Rectific - cea mai buna ciorba de burta. Si am baut si-un vin…
Si-apoi am realizat ca eu n-am haine cu care sa ma imbrac la o inmormantare.
Restul nu e can-can, cum ar lasa de crezut niste dragute publicitati, restul e ce-o fi, numai ca nu e primit aici, pe blog. Si daca ar fi, nu as dau eu nimic.
Draga necunoscutule,
Iti marturisesc ca mie imi merge netul foarte greu. Sa nu mai spun ca si mouse-ul mi se blocheaza din cand in cand, plus ca am auzit la stiri ca tastatura mea e mai murdara decat colacul de WC. Cu toate astea, ma impac cu viata mea, fie ea si virtuala.
Azi se salveaza Vama Veche pe la tv. Acolo nu stiu ce se intampla, dar cand am vorbit cu vama la telefon nu se intampla mai nimic, ploua. Si se manca fistic. Urma inca o betie si apoi un drum lung cu trenul. Si apoi cine stie cate altele. Dar oamenii aia pe la tv or fi avand mai multa influenta. Discutau niste chestii, niste tampenii daca m-ai intreba pe mine. Porcarii despre tinerii din ziua de azi si tinerii din ziua de ieri. Despre libertate si manson. Ah, si despre net.
Tot pe la tv lumea inca se mai distreaza de 1 mai. Se sting incendii, se castiga cupe, se omoara niste unii, se fac pronosticuri, se canta, se danseaza. Nu stiu cum de astia de pe la televiziuni traiesc viata asa din plin. Cu atat nerv. Cu zambetele alea siliconate si perfecte. Ciudat, de la mine de pe scaun se vede altfel.
De pilda ma uitam la un talk-show dintr-ala mizerabil despre ceva nesemnificativ din curiozitate sociologica. Dar am lasat curiozitatea sociologica la o parte si am inceput sa studiez craterele unei tanti care avea trei flacoane de fond de ten pe fata. In liceu pun pariu ca era gagica virgina cu cosuri si ochelari cu rame nasoale. Acum e jurnalista la nu stiu ce tabloid si parerea ei valoreaza mai mult de doi morcovi. Pentru ca are trei flacoane de fond de ten pe fata.
De fapt nu de cosurile acelei tanti intentionam sa vorbesc, drag necunoscut. Ci de o chestie care ma seaca si-mi sta in gat ca un glob invizibil dar consistent intr-un mod ciudat. Se pare ca ma indepartez voit pentru ca nu stiu daca sa atac problema din stanga, din dreapta, fata sau spate. Pentru ca, uite-ma in toata frumusetea caracterului meu, incercand sa dau afara dracul care-mi sta in creieri, in gat si in degete. Si vorbesc despre fenomenele tv cautand scuza ca oricum esti un necunoscut si nu vei stii vreodata despre ce a fost vorba in seara asta. A fost vorba despre o poveste ciudata, care acum se petrece sub pretextul subtire ca m-am saturat sa aud sintagma “mini-vacanta de Paste/1 mai”, ca m-am saturat sa aud in fiecare seara ce a zis Becali, ca aia de la sport incearca sa para simpatici, draguti, lustruiti si interesanti si baga niste jocuri de cuvinte de tot cacatul. Ca am dat azi nas in nas cu Universitatea Craiova si daca nu stiam despre ce e vorba as fi zis ca sunt taranii care sparg seminte la usa blocului seara. Cu exceptia unuia care era prea negru sa fie tigan si deci l-as fi trecut pe lista imigrantilor. Ala poate e singurul la care n-as fi gresit.
Deci ce s-a intamplat s-a intamplat. Poate ma deranjeaza pe mine prea mult. Poate am eu toane. Poate sunt eu pe stop de fapt. Dar nu cred. Cel putin in lumina in care vad eu lucrurile nu-s pe stop, ci televiziunea e proasta. Proasta rau. Sau nu asta era chestia, dar…
*Titlul nu are de fapt nici o legatura cu subiectul sau tema acestui post, nici una dintre care nu exista de fapt. Asa mi-a venit, asa am batut in tastatura mea neagra si sexi.
Si acum sa trecem la subiectul care nu exista, si sa va spun ca azi am aflat ca pe mine ma enerveaza multe lucruri. Drept sau stang pentru care pot fi excelent de stresanta. Am aflat ca ma enerveaza ciclic lucruri care in mod normal imi fac placere. Am aflat ca pot fi extrem de capricioasa si nesuferita.
Acum incep sa-mi explic randurile goale din randurile prietenilor mei care nu exista (adica in fine, sa nu exageram, dar sunt putini). Pot sa va declar cu ceva rusine in suflet ca nici macar prieteni imaginari nu posed, motiv pentru care a incetat sa mai conversez cu ei.
Am aflat de asemenea ca se face ceai din cimbrisor si ca e bun la toate. Am aflat, in plus, ca in incapatanarea mea nu vreau sa fac ceai din cimbrisor. Momentan chiar nu vreau nimic, deci m-as enerva aproape iremediabil in cazul in care mi s-ar oferi orice.
Pe fundal de mouse blocat la intervale regulate si Gotan Project, proiectez vise dulci si lichide, placut lipicioase, de culoarea pielii, intunecate si personale. De cateva zile. Si apoi vise descuamate cu ochii scosi, uscate si fara timp, sparte la infinit. De mereu.
Si ce daca, bre domnilor?
Deci cam atat pentru astazi. A fost pentru dumneavoastra o portie de ganduri si pseudo-ganduri, felicitarile mele daca le deosebiti, eu nu. Cu garnitura de vise.
As putea sa incolacesc si eu vreo doua-trei cuvinte pe aici, dar mi-e cam lene. De cateva zile visez numai lucruri ciudate. Si viata ia niste intorsaturi de te doare capul. Dar daca dansezi/privesti/asculti un tango, parca nu te mai doare asa tare. Sau…? In fine.
Pentru cand ploua.
Azi dimineata m-a batut soarele in ochi, m-am trezit si mi-am dat seama ca-s fericita.
Am zis ca o fi ceva in neregula - am deschis geamul sa mi se aeriseasca atmosfera si implicit creierii. Nu voiam o revenire la vreo depresie spectaculoasa pe care n-am avut-o niciodata, dar mi-am zis ca macar portia de sictir zilnic n-ar fi rau sa-mi revina la forma initiala. Si totusi nimic.
Parca un camion de heirupism (as opposed to miserupism) s-a varsat in timpul somnului peste mine. Dintr-o data copacii de pe marginea arterei principale a orasului, copacii din fata blocului meu de provinvincie adicatelea pareau mai verzi si mai tepeni. Si aerul imbacsit si plin de noxe se cerea respirat cu elanul cu care dai un pahar de tarie pe gat pana la fund.
Si am zis ca poate m-am imbatat eu aseara, lucru pe care nu-l tin minte defel, dar am dat si de data asta vina pe presupusa betie. Am mancat cei trei castraveti cornison (murati) pe care ii mai continea borcanul din frigider cu un zambet tamp, aproape american pe fata. Am asteptat o bucata buna de vreme (care se prea poata sa fi constat in doua ore sau doua minute) asteptand un efect care n-a venit. Sex? Imposibil, am adormit singura, m-am trezit singura, dar daca ma imbatasem e pozibil sa se fi intamplat si asta… Acum n-am de unde sa stiu.
Apoi m-am dus sa ma spal pe dinti si sa-mi fac un dus, in speranta ca voi da, totusi, de o urma de sictir. In baie era un fel de cum s-ar spune dezastru, dar asta nu m-a deprimat deloc. Nici macar nu m-a enervat, ci, ca sa vezi!, m-am apucat sa strang, sa curat, sa aranjez, sa spal. NI-MIC ! Am inceput sa-mi chem sictirul, gandindu-ma la toate cele multe care se cereau facute in cursul zilei. Dar zambetul nu mi s-a sters de pe moaca, nici dupa pasta de dinti.
Nici dupa dusul rece care fusese gadit ca un soc.
Mai ca-mi venea sa-mi tai o bucata de carne ca sa-mi alterez macar un pic starea neobisnuita, cand m-a lovit… N-am ce-i face. Nu trece zambetul nici daca-mi scoti dintii cu patentul.
Tot ce sper eu acum de la fericirea asta a mea neasteptata si nesperata e sa nu ma apuce sa-mi placa Alecsandri, ca atunci ma arunc de la balcon. Si va anunt ca sunt domiciliata la etajul sapte.
PS: Acuma postul a fost la misto, dar sunt cam prea fericita. Si faza cu Alecsandri era partea serioasa a mistoului.
Sunt unii indivizii, unii mai da, altii mai nu, dupa cum ziceam, sunt unii indivizi care au veritabile culte pentru alti indivizi ca de exemplu Basescu, Stefan cel Mare, Becali, Ceausescu, Andreea Marin sau chiar Printesa Diana. Nu zic, mai sunt si categorii aparte care ling in fund (dar si asta se poate numi tot cult, nu?) personalitati ca Iliescu si Nastase. Desi sunt sigura ca lui Nastase mai mult ii place la oua, dar noah, nu toti indivizii sunt antrenati pentru sporturi din astea. Dar… cine mai stie?
Pe acelasi model mai sunt si altii care au cult pentru Mos Craciun, poate si pentru reni si spiridusi. Intuitia mea profund feminina imi spune ca ca asa au ajuns copiii care n-au avut inspiratia sa-l traga pe Mos Gerila de barba la serbarile de la gradinita sau n-au niciodata avut tupeu sa-l intrebe de ce seamana atat de tare cu nea’ Stefan, administratorul.
Si ca sa nu ziceti ca scriu povesti de adormit copiii contemporani care oricum nu mai cred in Mos Craciun, ci in Hi5 si in Mastercardu’ lu’ tata, o sa va dau un exemplu viu si concret. Daca te uiti pe oricare din geamurile apartamentului meu sau din cele ale vecinilor cu aceeasi dispunere pe palier, o sa vezi peste drum in noptile cu ploaie, stele sau ceata un brad impodobit, cu instalatii aprinse inca. Tot pe un geam, bineinteles. Tot pe un geam, intr-un apartament in care pare ca nu s-a miscat nimic de la Craciun. Si daca te gandesti bine, a trecut de mult si bine Craciunul, a trecut si Anul Nou, si Sf Ion si Sf Vasile… Si acum ar trebui sa astepte infrigurati iepurasul acela preaslavit sa le aduca dulciuri si cadouri multe si papusele si masinute si parfum scump si rochii de seara sau de dupa-amiaza. Dar iepurasul preaslavit va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca in acel apartament nu e dorit si nu e loc pentru mustatile lui preaslavite.
Si de cand mi se arata inspre contemplare minunea colorata si luminata de peste drum, am inceput sa intru la banuilei si mi-am format in minte chiar si cateva ipoteze despre fenomene si evenimente care s-ar putea petrece acolo, dupa cum urmeaza:
Dar, dragii mosului, cine poate spune cu precizie?
Leapsa primita de la Surubelnita Trifoi. Desi nu m-am dumirit ce fel de horoscop e asta, m-am distrat pret de 5 minute.
1. How are you feeling today?
Portishead - Sour Times - am inceput in forta cu angoase si intrebari existentiale.
2.Will you get far in life?
Psychofreud - Murderer - Ha! O sa va omor pe toti. Ramane o lista mica pe care as tine-o in viata.
3. How do your friends see you?
Vita de Vie - Praf de stele - O fi de bine, n-o fi de bine…
4.Will you get married?
Arctic Monkeys - Brianstorm - Se pare ca nici nu incerc.
5.What is your best friend’s theme?
RHCP - Give it Away - Hell ce se potriveste…din pacate.
6. What is the story of your life?
Frank Sinatra - MY Way - Mai frumos de atat se putea ?
7. What was high school like?
Skunk Anansie - Weep - Sugestiv
8. How can you get ahead in life?
James Blunt - Same Mistake - Asta nu stiu de unde a aparut, probabil e a fratemiului, dar poate ca oracolul din Delfi se mai inseala.
9. What is the best thing about your friends?
Margineanu - Ce mult te-am iubit Paraschivo - Si asta tot a fratemiului e, dar adevarul e ca ma iubeste prietenii mei aia putini. Sincer, nici nu stiu de ce.
10. What is in store for this weekend?
Radiohead - House of cards - Ne facem casa, dragoste? Din carti? Si ce facem in ea?
11. What song describes you?
Led Zeppelin - Black Dog - Sa ma simt si eu bine.
12. To describe your grandparents?
Fara Zahar - Lasa-ma Papa-n Italea - Mda.
13. How is your life going?
Ultimu’ Nivel - Sabia lui Zorro - Sunt mai tare ca sabia lui Zorro, nu ?
14. What song will they play at your funeral?
Oasis - I can see it now - …Mhm.
15. How does the world see you?
Travka - Zambetul tau - Nu e ca zambetul meu. Sunt o oaie neagra cu zambetul aiurea. Si pitici. Si samani.
16. Will you have a happy life?
Portishead - Deep Water - Se pare ca nu.
17. Do people secretly lust after you?
Mad Caddies - Last Breath - Se pare iarasi ca nu. Desi prima chestie care a inceput a fost filmul Shortbus, da’ am zis ca tre melodie, nu film.
18. How can you make yourself happy?
Queen and the London Symphony - Love of my Life - Ce sa zic, o fi…
19. What should you do with your life?
Manu Chao - Je ne t’aime plus - Nu stiu ce vrea asta sa insemne, mon amour.
Drept care aceasta leapsa se duce la toti oamenii din blogroll care pur si simplu n-au ce face sau au facut prea multe lucruri profunde si pline de insemnatate in viata lor. Dar eu as vrea s-o dau in special catorva muieri, cum ar fi Ana, Brambura, Anizaima si Helena.
 | anizaima on Nu stiu de ce |
 | Lucian Vasile on Nu stiu de ce |
 | cropcircles on Rugaminte fierbinte |
 | Tomata cu scufita on Rugaminte fierbinte |
| anizaima on Rugaminte fierbinte |
